Voronet

50 %
50 %
Information about Voronet

Published on January 4, 2017

Author: TotoliciuDanCatalin

Source: slideshare.net

1. AS Biserica...

2. Biserica Sfantul Gheorghe a Manastirii Voronet este probabil cea mai cunoscuta biserica din Romania.

3. Anul construcției: 1488 Construită de: Stefan cel Mare Locaţia: Voronet, Judetul Suceava

4. Biserica Sfantul Gheorghe a Manastirii Voronet este cea mai cunoscuta biserica din Romania pentru frescele exterioare, cu o luminozitate si culori foarte intense cat si pentru sutelecu o luminozitate si culori foarte intense cat si pentru sutele de figuri bine pastrate pe zugraveala de azur.de figuri bine pastrate pe zugraveala de azur.

5. Manastirea se afla pe malul unui rau, la capatul unui sat mare cu acelasi nume, aproape de orasul Gura Humorului.

6. Varsta asezamantului monahal nu este cunoscuta.

7. Legenda ne povesteste ca Stefan cel Mare, in timpul unei crize intr-un razboi cu turcii, a venit la Arhimandritul Daniel, la schitul sau in Voronet si a cerut sfatul acestuia.

8. Castigand batalia impotriva turcilor, printul si-a pastrat promisiunea catre calugar si a construit o noua biserica dedicata Sfantului Gheorghe, ocrotitorul victoriei in batalie.

9. Cercetatorul George Bals a scris in 1920, ca biserica aceasta, la fel ca si cele construite in secolul urmator, sunt “Biserici bizantine construite cu maini gotice”.

10. Strucutura si solutiile de interior in ce priveste spatiul au facut trimitere la traditia Bizantina si a Slavilor de sud.

11. Exteriorul cu stalpii, usile si ramele ferestrelor au dus la curentul cu influente gotice din vestul Europei. Curentul s-a raspandit din Transilvania si Polonia cu artisti care au fost invitati special pentru a construi biserici.

12. Biserica Sfantului Gheorghe se deschide cu o inscriptie comemorativa plasata chiar la intrarea in exonartex: ”Eu printul Stefan prin voia Domnului conducator al Moldovei fiu al printului Bogdan, a inceput a construi aceasta fundatie a Manastirii Voronet dedicata Sfantului si Adoratului si Marelui Martir si Victorios Gheorghe, anul 6996 (1488, luna lui mai ziua 26, in lunea de dupa Pogararea Sfintului Duh si terminata in acelasi an.

13. Fondul întregii picturi exterioare, celebrul albastru de Vorone , este unicț in lume, însă ce i-a adus monumentului denumirea de Capela Sixtină e scena Judecă ii deț Apoi, pictată în 1547 pe fa ada vestică.ț

14. Nenumăra i pictori i chiar chimi ti au încercat să deslu eascăț ș ș ș amestecul de substan e care alcătuiesc culorile binecunoscute înț zonă: albastrul de Vorone - un mister viu, albul de Humor, dar iț ș celelalte culori făcând parte din cromatica bucovineană - ruginiul intens, galbenul, ocrul, violetul i cinci nuan e de verde. Compoz tiaș ț ț culorilor folosite de me terii bucovineni a fost deslu ită cu u urin ă.ș ș ș ț

15. De exemplu, s-a descoperit că celebrul alb de Humor î i datoreazăș strălucirea, vizibilă i azi, amestecului dintre brânza de vaciș degresată i pulberea de var. Caseinatul de var rezultat - cum seș nume te azi –ș e un lichid, de i elementele din care e alcătuit sunt solide.ș

16. După ce se aplicau culorile, apa ie ea din tencuialăș i forma o crustă a cărei menire era aceea deș protejare a picturii. Albul era ultima culoare aplicată i se folosea generos pentru a daș luminozitate ve mintelor i chipurilor de sfin i.ș ș ț

17. Doar albastrul cerului de Vorone coborâtț i pe pere ii exteriori ai mânăstiriiș ț continuă să- i păstreze cu sfin enie tainaș ț alcătuirii sale. De peste 500 de ani !

18. „Orice test îţi arată compușii chimici de bază. Cum au fost ei legaţi iniţial, mai ales într-o substanţă organică, este greu de aflat”. Specialiști de astăzi au deslușit cu greu componenţa celebrului „albastru de Voroneţ”.

19. Se știe doar că are în compoziţie azuritul, un cristal de culoare albastru intens, originar din China, Maroc sau Namibia. Complicatele teste de laborator au atestat că piatra, care nu se găseşte în zonă, a fost mai întâi fărâmiţată, pisată şi apoi amestecată cu un compus organic ale cărui origini nu au fost deslu ite niciș până în prezent.

20. Azuritul nu se găseşte nativ în România şi, având în vedere suprafaţa mare pictată cu albastru, ridicarea bisericii a costat o avere.

21. Biserica mânăstirii s-a clădit din piatră de râu „legată” cu mortar de var şi nisip. Longevitatea picturilor a atârnat de meşteşugul zugravilor de a pune culorile pe această tencuială. Sfinţii trebuiau pictaţi când zidul era încă umezit; dar nici prea tare, nici prea puţin.

22. Dacă ar fi zăbovit cu pictura până se usca tencuiala, culorile s-ar fi transformat demult în praf. Aşa că meșterii își împărţeau zidurile bisericii în suprafeţe mici, cât să le termine într-o singură zi, iar pictura pornea întotdeauna de sus spre temelie.

23. Pentru ca ochiul să nu perceapă vreo linie înnădită sau vreo diferenţă de nuanţă, bucăţica de o zi – giornato, cum i se spune acum în termeni de specialitate – reprezenta o scenă biblică despărţită de altele prin linii.

24. Lucrul era împărţit pe „specializări”. Întîi se schiţa conturul desenului cu negru sau ocru. Apoi se acopereau suprafeţe mari cu tonuri de culoare preparate înainte. La sfârşit venea meşterul ce migălea detaliile veșmintelor, ochilor, mâinilor și aşeza luminile și umbrele.

25. Albul era ultima culoare. Era folosită mult de meşter, pentru a da impresia de lumină căzută pe chipuri sau veşminte. Rămas şi acum strălucitor, albul de atunci se prepara din brânză. Se lua brânza de vaci, după ce se scotea toată smântâna din lapte şi se amesteca cu pulbere de var.

26. Deși amândouă ingredientele erau solide, din amestecul lor reieşea un lichid – caseinatul de calciu, cum se numeşte acum. După ce se aplicau culorile, apa ieşea din tencuială şi forma o crustă a cărei menire a fost protejarea picturii.

27. Cert este că, nici până în ziua de azi, testele minu ioase de laboratorț nu au reu it să scoată la iveală secretul substan ei organice folositeș ț drept liant pentru omogenizarea prafului de azurit.

28. Deosebită este i tehnica de lucru aplicată de către pictorii moldoveni -ș diferită de cea a vremurilor bizantine - tehnică deosebit de ingenioasă care a dat rezisten ă picturii în fa a intemperiilor i care ne permiteț ț ș nouă azi să ne bucurăm sufletul cu asemenea comori.

29. Cronici străvechi din vremea lui tefan cel Mare pomenesc deȘ mul imea butoaielor cu uică de prune trimise periodic pictorilor. Orț ț fi fost ei urma i ai dacilor iubitori de licoare înveselitoare, dar atât deș mult cât primeau, nu puteau bea. Timp pentru comer cu băutură nuț aveau, fiindcă erau ocupa i cu pictura mânăstirilor. i atunci ?ț Ș

30. Să fi avut uica unț alt rol decât cel binecunoscut ? Taina butelcilor ajunse pe antiereleș lăca ului de cultș trebuie să fi fost alta. Există supozi ii,ț confirmate par ialț i în laborator, căș băutura ar fi putut fi folosită la tencuiala pere ilorț i în amesteculș culorilor. Dar cine tie cu adevărat ?ș

Add a comment