advertisement

Studiu comparativ Republica Federala Germania - Alexandrina Sirbu - iunie 2013

50 %
50 %
advertisement
Information about Studiu comparativ Republica Federala Germania - Alexandrina Sirbu -...
Education

Published on February 25, 2014

Author: imipqnet

Source: slideshare.net

Description

PROCESELE DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR ȘI DE RECUNOAȘTERE A CALIFICĂRILOR ÎN GERMANIA

Autor:
Prof.univ.dr.ing. Alexandrina Sîrbu

2013
advertisement

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 3 „CRESTEREA ADAPTABILITĂȚII LUCRĂTORILOR ȘI A ÎNTREPRINDERILOR” Domeniul major de intervenţie 3.3 „Dezvoltarea parteneriatelor şi încurajarea initiativelor partenerilor sociali și societatii civile" Titlul proiectului:“Reţeaua Autoritătilor Competente pentru Calificările Profesionale din România (IMI PQ NET România)” Beneficiar: Ministerul Educaţiei Naționale Contract nr: POSDRU/93/3.3/S/53132 PROCESELE DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR ȘI DE RECUNOAȘTERE A CALIFICĂRILOR ÎN GERMANIA Autor: Prof.univ.dr.ing. Alexandrina Sîrbu 2013 1

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 CUPRINS 1. 1.1. Introducere Procesul de certificare a competenţelor în Germania Sistemul de învățământ și diplomele/ certificatele dobândite în cadrul 3 4 acestuia – Aspecte generale Educația adulților (educația generală/ pe competențe cheie și formarea 4 1.2. profesională continuă) Evaluarea și certificarea competențelor profesionale dobândite în contexte 13 1.3. 1.4. informale și non-formale Cadrul German al Calificărilor raportat la Cadrul European al Calificărilor 20 23 2. 2.1. Procesul de recunoaștere a calificărilor profesionale în Germania Cadrul legal și instituțional al recunoașterii calificărilor dobândite în alte 25 state membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și Confederația Helvetică Profesiile reglementate și autoritățile competente – analiza comparativă cu 25 2.2. România Statisticile pe profesiile reglementate înregistrate în sistemul de informare a 34 2.3. pieței interne (IMI) din Germania comparativ cu aceleași din România 43 3. Concluzii 46 4. Referințe bibliografice 48 5. Anexa: Profesiile reglementate și autoritățile competente din Germania 51 2

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 INTRODUCERE Proiectul “Reţeaua Autorităţilor Competente pentru Calificările Profesionale din România” urmăreşte atingerea următoarelor trei obiective pe parcursul perioadei de implementare, după cum urmează1: · crearea şi dezvoltarea unei reţele la nivel naţional în scopul sprijinirii implementării sistemului de informare al pieţei interne (IMI), IMI PQ NET Ro, care va include toate organizaţiile (parteneri sociali) şi asociaţiile profesionale din România care sunt abilitate prin lege sau alte acte administrative să reglementeze procesele de recunoaştere a calificărilor profesionale, atât pentru profesii reglementate, cât şi pentru cele nereglementate, precum şi să elaboreze standarde şi metodologii pentru formarea, certificarea şi validarea competenţelor pentru aceste calificări; · dezvoltarea şi implementarea unor termeni de referinţă comuni, privind standardele de certificare a competenţelor lucrătorilor români şi de recunoaştere a calificărilor profesionale ale cetăţenilor comunitari; · implicarea membrilor reţelei IMI PQ NET Ro în schimbul de informaţii intermediate de platforma IMI, prin furnizarea de informaţii/ date la cererile adresate prin această platformă de către organizaţiile/ asociaţiile din Uniunea Europeană și/ sau Spa țiul Economic European și Confederația Helvetică. Reţeaua se va dezvolta pe măsură ce Comisia Europeană va extinde sistemul de informare a pieței interne (IMI) prin cuprinderea unui număr cât mai mare de profesii şi de calificări. Astfel, membrii reţelei vor beneficia de asistenţă şi vor participa la o serie de sesiuni de instruire ce au rolul de a-i sprijini în gestionarea fluxului de informaţii care se realizează prin intermediul sistemului IMI. În perioada 01.01.2013 – 30.06.2013, preşedinţia Consiliului Uniunii Europene va fi fost asigurată de Irlanda, care a stabilit următoarele priorităţi, în domeniul educaţiei şi formării profesionale: Stabilitate, locuri de muncă şi creştere economică, respectiv Calitate şi echitate. În contextul politico-social european actual, în continuare se prezintă un studiu al proceselor de certificare a competențelor și de recunoa ștere a calificărilor profesionale din Republica Federală Germania, comparativ cu România, bazat pe analiza legislației în vigoare, a rapoartelor oficiale etc., precum și pe experien ța acumulată în cadrul unei vizite de studiu în Germania – landul Renania de Nord - Westfalia, unde s-au identificat exemple de bune practici în domeniul calificărilor profesionale și implementării sistemului IMI. 1 http://www.imipqnet.ro/ro/despre-proiect/, accesat martie 2013 3

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 1. PROCESUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR ÎN GERMANIA 1.1. Sistemul de învățământ și diplomele/ certificatele dobândite în cadrul acestuia – Aspecte generale Sistemul de învăţământ în Germania este coordonat la nivel naţional de Ministerul Federal al Educaţiei şi Cercetării - Bundesministerium für Bildung und Forschung (BMBF), instituție care elaborează doar principiile generale pentru educație și î și desfă șoară activitatea conform constituției. În Germania există 16 state federale (landuri) distincte, fiecare stat adoptând o legislație proprie în domeniul educației, în ceea ce prive ște forma de implementare, etapele, precum și forma de evaluare din sistemul de învă țământ. Prin urmare, sistemul de învățământ diferă de la stat la stat, iar deciziile în ceea ce privește sistemul educativ se iau pentru fiecare land în parte, ci nu la nivel național, dar se obțin acelea și certificate de absolvire recunoscute la nivel național. Sistemul de educație din Germania este alcătuit din trei componente principale și cuprinde: educația preșcolară (I), instituțiile de educație propriu-zise (II) și sistemul universitar (III): 2 I. Educația preșcolară (sub 6 ani) - nu este parte a sistemului școlar organizat de stat în Germania, fiind atribuită aproape exclusiv sectorului de bunăstarea copilului și tineretului. La nivel federal, autoritatea competentă este Ministerul Federal pentru Familie, Persoane în Vârstă, Femei și Tineret (Bundesministerium für Familie, Senioren, Frauen und Jugend - BMFSFJ), iar la nivelul landurilor autoritățile competente sunt Ministerele Afacerilor Sociale și Tineretului și, în parte, Ministerele Educației și Afacerilor Culturale (Kultusministerkonferenz – KMK). II. Instituțiile de educație propriu-zise se referă la: 1. educația primară din ciclul primar (6/7 – 10 ani): școală primară (Grundschule) 2. educația secundară din ciclul secundar (începand de la 10/11 ani): școală secundară generală (Hauptschule), colegiu de învățământ general sau gimnaziu ( Realschule), liceu (Gymnasium), liceu sau școală medie (Gesamtschule) ș.a.. III. Sistemul universitar ce asigură educația terțiară, sub aspect institu țional, include: 1. facultăți și școli tehnice (Hochschule / Fachhochschule - Technische Hochschulen), facultăți pedagogice (Pädagogische Hochschulen), colegii de arte și de muzică (Kunsthochschulen 2 Eurydice, Organisation of the Education System in Germany 2009/2010, Brussels, EACEA, 2011 (http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/eurybase/eurybase_full_reports/de_en.pdf) 4

UNIUNEA EUROPEANĂ and GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Musikhochschulen), Fondul Social European POS DRU 2007-2013 instituții de InstrumenteStructurale 2007 - 2013 învățământ profesional (pregătire continuă – Fachhochschulen) și 2. universități – generale sau tehnice (Universität / Universitäten, Technische Universitäten). Învățământul superior din Germania este condus în conformitate cu un sistem binar, în care se face distincția dintre învățământul universitar (propriu-zis) și învățământul superior profesional. Un model al sistemului de învăţământ din Germania este descris schematic în figura 1. Figura 1. Sistemul de învățământ din Germania (Sursa: Country Module: Germany, Nuffic, 2nd ed. Feb. 2011 | version 2, Feb. 2012, p.2) 5

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 Legendă: Numerele indică durata nominală de studii (colț stânga sus) și nivelul corespunzător CEC 3 (colț dreapta sus). Structura sistemului educațional din Germania în anul de învă țământ 2012/2013, cu indicarea tuturor nivelurilor de educație este accesibilă pe site-ul Eurypedia (https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/Germany:Overview). II.1. Școala primară (Grundschule) cuprinde patru ani școlari (clasele I-IV). În mod normal, o clasă își păstrează învățătorul/ învă țătoarea pe toată perioada celor patru ani, exceptând doar anumite obiecte precum arta, muzica și sportul. Sistemul de evaluare prevede note de la 1 la 6 (1 fiind cea mai bună notă), dar adesea copiii din prímele clase nu sunt nota ți. II.2. După finalizarea ciclului primar de 4 ani, urmează următoarea etapă preuniversitară de studiu, și anume ciclul secundar de circa 6 ani, care se desfăşoară în diferite tipuri de şcoli, cum ar fi: gimnaziu, şcoală reală, liceu. Următorii doi ani de ciclu secundar superior pot fi urma ți în licee de nivel avansat/ școli de învățământ secundar superior sau în școli și colegii tehnice. In Germania, școala este obligatorie până la vârsta de 15-16 ani (9-10 ani de școală în funcție de statul federal respectiv; de exemplu, 16 ani pentru Berlin, Brandenburg și Bremen). În consecință, dupa vârsta de 10 ani un elev german poate opta pentru una dintre variantele de învățământ din ciclul secundar. Educația secundară se caracterizează prin împărțirea în mai multe forme de învățământ, care urmează căi variate, în sensul că există tipuri diferite de școli ce asigură certificate de compentențe și permite obținerea unor calificări diferențiate la absolvirea cursurilor. Școlile de învățământ secundar au în genere o curriculă de nivel general sau aprofundat pe anumite domenii. După ce elevii au terminat învățământul secundar obligatoriu (de nivel I), ei pot accede în învățământul secundar superior (de nivel II), studiind o gamă variată de cursuri oferite de învățământul general și școli profesionale; de asemenea, își pot continua formarea profesională în cadrul sistemului dual. Sistemul de evaluare în învățământul secundar inferior prevede note de la 1 la 6 (1 fiind cea mai bună notă), în timp ce învățământul secundar de nivel II prevede un sistem de notare de la 15 la 0, sistem care este corelat cu scala 1-6 după cum urmează: nota 1 este echivalentă cu 15/14/13 puncte, nota 2 este echivalentă cu 12/11/10 puncte, nota 3 este echivalentă cu 9/8/7 puncte etc., până la nota 6 corespunzătoare punctajului nul. În func ție de tipul de școală secundară de nivel I absolvită și de punctajul obținut ca urmare a evaluării competen țelor pe acest ciclul de învă țământ (peste 9-10 puncte), un tânăr poate ulterior accede către o școală profesională sau către o institu ție de învățământ secundar superior, care îi va permite ulterior formarea academică. 3 CEC – Cadrul European al Calificărilor (în engleză: European Qualifications Framework - EQF) 6

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 În majoritatea landurilor, învățământul secundar de nivel I este realizat pe oricare dintre cele patru filiere școlare, descrise mai jos: 4 a. Școala secundară generală sau gimnaziu (Hauptschule) cuprinde clasele V–IX și propune o formare generală de bază, compusă din cursuri teoretice și numeroase cursuri practice. Hauptschule are ca obiectiv să pregătească elevii pentru practicarea unei meserii. La sfâr șitul școlii, absolvenții pot obține o diplomă (Hauptschulabschluss) care să le permită să-și continue studiile cu o formare profesională sau să înceapă să lucreze efectiv. Absolvirea unei forme de învățământ secundar tip Hauptschule permite înscrierea la o școală profesională pentru specializarea într-o anumită profesie/ meserie. b. Colegiul de învățământ general sau școala reală ( Realschule) include maximum șase ani de studii, din clasa a V-a până în clasa a X-a. Învățământul propus în cadrul acestei filiere este mai complex decât la gimnaziul tip Hauptschule, dar se constituie tot ca o formare generală, corespunzătoare unui nivel de studiu mediu. În clasa a VII-a, există posibilitatea ca elevul să se orienteze spre științe/ economie/ limbi străine (învă țarea unei a doua limbi străine), ceea ce diversifică și aprofundează învățarea în domeniul ales. După ob ținerea examenului final de studii, elevii pot trece la filiere de formare care să-i conducă spre o calificare profesională în școli tehnice sau colegii (FOS - Fachoberschule/ Abendschule) sau spre licee pentru a obține un certificat care să le permită accesul la școli superioare tehnice (FH - Fachhochschule). Certificatul obținut de absolvenții învățământului general de acest tip poartă denumirea de certificat de școală secundară (Realschulabschluss). De menționat este faptul că gimnaziul de tip Hauptschule și școala de învățământ general (Realschule) reprezintă filierele de școală secundară de nivel I din statele fostei Republici Federale Germania (Germania de Vest), în timp ce în statele din estul Germaniei se întâlnesc școala medie denumită Mittelschule, liceul sau școala de învățământ secundar Sekundarschule și școala obișnuită (pentru învățământ de masă/ școala publică) numită Regelschule.5 Absolvenții de școală secundară de nivel I (Hauptschule, Realschule și alte școli echivalente) obțin un certificat de absolvire 6 (certificat de școală secundară, diplomă de 10 clase de liceu și gimnaziu) corespunzător calificării de nivel 1-2 conform Cadrului European al Calificărilor (CEC/EQF), având astfel acces la învă țământul secundar de nivel II. Ace ști absolvenți se pot îndrepta spre o formare profesională, efectuând practica într-o întreprindere cu contract pe trei ani. Această pregătire practică poate fi completată de un învă țământ general și tehnologic într-o școală de meserii sau școală profesională ( Berufsschule). Tinerii care au terminat 4 Basic Structure of the Education System in the Federal Republic of Germany – Diagram, KMK, Bonn, 2012, p. 1 Country Module: Germany, Nuffic, 2nd ed. Feb. 2011 | version 2, Feb. 2012, p.6 6 Denumit Realschulabschluss / Abschlusszeugnis der Klasse 10 der Hauptschule / Sekundarabschluss I / Mittlere Reife, în funcție de tipul școlii absolvite și de curricula parcursă 5 7

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 practica într-o meserie sunt muncitori califica ți. Absolvenții de învățământ secundar de nivel I de tip gimnaziu (școală generală) care au un nivel bun de pregătire au posibilitatea de a- și continua studiile de nivel II la un liceu. c. Liceul (Gymnasium) reprezintă o instituție de formare generală, dar mai aprofundată, în care instruirea este organizată pe mai multe direcții, fie pe o filieră de specialitate, fie printr-o abordare multidisciplinară și interdisciplinară. Liceul durează, în funcție de land, opt sau nouă ani (din clasa a V-a până în clasa a XII-a sau a XIII-a). Liceul pentru învățământul secundar superior (clasele XI...XII/ XIII) este cunoscut și sub denumirea Gymnasiale Oberstufe și se încheie cu bacalaureatul german numit Abitur. In ultimii doi ani, elevii se pot specializa în anumite discipline, continuând alte materii obligatorii de cultură generală (matematica, germana, istorie etc.). Această specializare (Leistungskurse) are ca scop facilitarea accesului la învățământul superior. Reglementările cu privire la alegerea acestor cursuri intensive și disciplinele obligatorii la bacalaureat variază în func ție de land. Examenul de bacalaureat este recunoscut la nivel național, însă este organizat diferit în func ție de land, de aceea nu există un subiect comun la nivel na țional. Reu șita la bacalaureat conferă absolventului o diplomă numită “certificat general de acces la învă țământul superior” ( die Allgemeine Hochschulreife), certificat care îi permite atât înmatricularea într-o institu ție de învă țământ superior, dar și începerea unor cursuri de formare profesională. d. Școala de învățământ secundar numită Gesamtschule reunește de obicei cele trei filiere școlare mai sus amintite (Hauptschule, Realschule, Gymnasium), asigurând o instruire mai cuprinzătoare, în sensul că oferă mai multe cursuri de formare. In funcție de capacitățile individuale, elevii urmează începând cu clasa a V-a, respectiv din clasa a VIII-a cursuri de niveluri diferite la anumite discipline (matematică, germană, engleză etc.). Elevii pot de asemenea să- și aprofundeze cunoștințele, în funcție de interesele și abilită țile lor și să aleagă dintre op țiunile obligatorii (limbi străine, științe naturale, tehnologie, muzică, arte plastice). Doar în unele landuri există Gesamtschule, o singură formă liceală pentru toți elevii, aceștia fiind diferen ția ți pe niveluri de aptitudini în fiecare clasă. În funcție de landuri, există și alte tipuri de școli, care oferă mai mult de un tip de curs de educație, și anume: Mittelschule (în Sachsen), Regelschule, Sekundarschule, Erweiterte Realschule, Verbundene sau Zusammengefasste Haupt-und Realschule, Stadtteilschule, Regionale Schule, Oberschule, Realschule plus, Gemeinschaftsschule, Regionalschule și Integrierte Sekundarschule.7 7 Lohmar B., Eckhardt T. (ed.), The Education System in the Federal Republic of Germany 2010/2011. A description of the responsibilities, structures and developments in education policy for the exchange of information in Europe, KMK, Bonn, 2011, p.p. 112 8

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 După cum s-a menționat anterior, învățământul secundar superior în Germania se desfășoară în licee de nivel avansat, de tip Gymnasiale Oberstufe sau în colegii și școli tehnice de tip FOS – Fachoberschule. În general învățământul secundar superior este delimitat pe două componente ca și curriculă, o primă parte de învă țământ general (1 an), cu un trunchi comun de discipline cum ar fi matematica, germana ș.a., iar a doua parte de învă țământ aprofundat sau specializat (1-2 ani), în funcție de tipul școlii. A doua componentă poate include o fază/ etapă de calificare Qualifikationsphase. Varianta educațională de tip Gymnasiale Oberstufe se poate realiza în mai multe feluri de școli, cum ar fi: liceu (de tip Gymnasium), liceul Berufliches Gymnasium sau Fachgymnasium și școală de învățământ aprofundat cu mai multe cursuri de formare de tip Gesamtschule. În prezent în majoritatea landurilor, se poate obține certificatul general de acces la învă țământul superior ( die Allgemeine Hochschulreife), după finalizarea cu succes a celor 12 sau 13 ani școlari consecutivi de liceu de tip Gymnasium, acest certificat oferind calificări profesionale de nivel 5 conform CEC. Elevii de liceu superior de tip Gymnasiale Oberstufe care părăsesc școala prematur, fără a ob ține certificatul Allgemeinen Hochschulreife, pot depune o cerere pentru a obține Fachhochschulreife, după ce au finalizat cel puțin 2 semestre ale etapei a doua de studiu, denumită și fază de calificare Qualifikationsphase (ultimii 2 ani), dar acest certificat nu acordă în mod necesar admiterea în învățământul superior (Fachhochschule). La finalizarea clasei a XIII-a a liceului de tip Berufliches Gymnasium / Fachgymnasium, elevii primesc un certificat care le facilitează înmatricularea la anumite facultăți (Zeugnis der Fachgebundenen Hochschulreife). Colegiul tehnic sau școala tehnică de tip Fachoberschule se adresează absolvenților care dețin diplomă Mittlerer Schulabschluss, durează de obicei doi ani (cls. XI-XII) și pregătesc elevii pentru a obține ulterior o calificare într-o profesie sau accesul la o facultate tehnică. Absolven ții acestui tip de școală, în funcție de durata studiilor, ob țin ca certificate Fachhochschulreife (corespunzător nivelului 4 CEC), Fachgebundene Hochschulreife și doar în anumite condiții Allgemeine Hochschulreife. Cei care deja au finalizat un program profesional/ voca țional pot fi admiși în anul al XII-a al Fachoberschule. Certificatul Fachhochschulreife poate fi obținut, de asemenea, după 12 ani de studii de liceu (de obicei, ca urmare a unui program de formare profesională și/ sau experiență în muncă). În unele landuri, certificatul Fachhochschulreife poate fi obținut, de asemenea, la finalizarea anumitor forme de învă țământ profesional sau de ucenicie tip Berufsfachschule, Fachschule, Berufsschule (de obicei cu cerințe suplimentare). Mai există și alte forme de liceu, și anume liceele voca ționale care permit elevului, în paralel, să lucreze într-o firmă. După 3 ani se ob ține un certificat de absolvire care atestă o anumită calificare profesională. De asemenea, absolven ții de 10 clase sau de școală generală de tip 9

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 Hauptschule sau Realschule își pot continua studiile în școli serale, cele două forme cumulate finalizându-se prin obținerea unui certificat echivalent celui de liceu ( Gymnasium), ceea ce le oferă posibilitatea înscrierii la o facultate. III. Sistemul universitar german: După absolvirea celor 12-13 ani de învăţământ și obținerea anumitor certificate (de nivel 4 sau 5 CEC) este deschis accesul la învăţământul superior, care este organizat diferenţiat pe domenii (tehnic etc.) şi programe de studii. Pentru înscrierea la o facultate sau colegiu din sistemul terțiar bacalaureatul este obligatoriu. Reforma de modernizare a sistemului educațional începută în 1998 a fost continuată prin procesul de la Bologna (2005). Astfel s-a trecut de la învă țământul de lungă durată, care se finaliza cu diplomă universitară (ex. Diplomat inginer) sau examen de stat tip Magister (în domeniul socioumanist) urmat de studiile doctorale la următorul model: licen ță (bacalaureat +3 ani), master (bacalaureat +5 ani) și doctorat (bacalaureat +8 ani). Sistemul de învățământ actual facilitează procesul de echivalare a diplomelor și mobilitatea studen ților în Europa. Cu excep ția pregătirii în domeniile drept, medicină și educație, aproape fiecare program începe în prezent în Germania, cu o diplomă de licență. Întrucât se consideră că avoca ții, d octorii și profesorii îndeplinesc funcții cu responsabilitate socială, pentru obținerea diplomei universitare în sine trebuie să se sus țină un examen de stat.8 Prin urmare, un titlu de calificare în drept sau în medicină se ob ține întotdeauna după absolvirea examenului de stat, iar un titlu de calificare didactic se acordă fie după promovarea examenului de stat sau după obținerea unei diplome de master. În Germania se disting următoarele tipuri de instituții de învă țământ superior: 1. Universități de științe aplicate (facultăți tehnice) Fachhochschulen, numite mai recent Hochschulen, care sunt foarte axate pe practică, în sensul că propun în principal cursuri la care cunoștințele teoretice sunt susținute de aspecte practice, cum ar fi formarea în știin țele ingineriei, științele economice, științele educației, științele sociale, administra ție, design industrial etc. Spre exemplu, studenții din domeniul tehnologiei (FH) efectuează în mod regulat stagii profesionale integrate în studiile lor. 2. Facultăți, colegii și școli din domeniile socio-umaniste, cum ar fi: facultățile pedagogice Pädagogische Hochschulen, colegiile de arte și de muzică Kunsthochschulen und Musikhochschulen. 3. Universitățile generale și tehnice Universität / Universitäten, Technische Universitäten, care au o dublă vocație de învățământ și de cercetare. Accesul este liber pentru anumite discipline (aprofundate în învățământul secundar), pentru altele – în special din domeniile medicină, farmacie, psihologie etc. există un sistem de selec ție Numerus Clausus, în funcție de media notelor 8 http://www.einstieg.com/studium/bachelor-master-diplom-magister-staatsexamen-studienabschluss.html, accesat mart. 2013 10

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 obținute la bacalaureat / Abitur sau la examenul echivalent de sfârșit de studii secundare. În anumite universități, există un organism central care se ocupă de admitere - Zentralstelle für die Vergabe von Studienplätzen (ZVS). Anul universitar se împarte în semestre de aproximativ 6 luni, din care aproape 3 luni jumătate fiecare. Semestrul de iarnă (Wintersemester, WS) începe în general în octombrie și semestrul de vară (Sommersemester, SS) în luna aprilie. Perioadele în care nu sunt cursuri (de la mijlocul lunii februarie până la mijlocul lunii aprilie, respectiv de la mijlocul lunii iulie până la mijlocul lunii octombrie) sunt prevăzute pentru aprofundarea cuno știn țelor dobândite și pregătirii parțialelor, temelor (Hausarbeiten) sau referatelor. În acest timp, studen ții pot face un stagiu în Germania sau în străinătate sau î și pot căuta o slujbă pe termen scurt. La sfâr șitul fiecărui semestru, dacă studentul a învățat bine, obține o notă ( Schein) pentru cursuri (Vorlesungen) sau/ și lucrări practice (Seminare). Punctajul obținut variază în funcție de filiera aleasă. Studentul are o anumită libertate în ceea ce privește alegerea disciplinelor și a duratei studiilor sale. Există o mare mobilitate a studenților, în sensul că oricare student în Germania se poate înscrie la universitatea din orașul în care domeniile de studiu îi convin sau acolo unde dosarul său de candidatură a fost acceptat. Toți studenții, care nu pot justifica un ajutor financiar pe perioada studiilor (fixat în funcție de resursele familiale) pot cere să beneficieze de un ajutor de la stat; studentul care primește ajutor de la stat pe perioada studiilor universitare, trebuie să-l restituie par țial din momentul în care va exercita o activitate lucrativă. În Germania există peste 160 universități, colegii de artă și conservatoare și 200 universități de științe aplicate (tehnice); dintre institu țiile recunoscute la nivel na țional peste 70% provin din sectorul privat.9 Deşi Germania nu are un clasament oficial, începând cu anul 2002 Centrul pentru Dezvoltarea Învățământului Superior - Center for Higher Education Development (CHE), în cooperare cu Săptămânalul Stern - Stern Weekly Magazine publică un clasament anual care include un număr mare de instituţii. Deși în sistemul universitar german se aplică proceduri standardizate, evaluarea şi revizuirea instituţională pe modelul asigurării calită ții în învă țământul superior nu au fost îmbrăţişate ca procese, poate pentru că sistemul s-a dovedit func țional şi în absen ța acestora, poate datorită altor cauze (autonomia instituțională din sistemul de învă țământ; implicaţiile financiare estimate; alte priorităţi de moment din Germania). Există totu și o agenţie independentă Akkreditierungsrat, a cărei sarcină principală este de a acredita organizaţiile specifice care fac evaluarea programelor de studii, dar în mod uzual nu este implicată şi în evaluarea programelor de studii propriu-zise. Akkreditierungsrat are 17 membri, reprezentând statele federale, instituţiile de 9 Country Module: Germany, Nuffic, ed.a2-a, Feb. 2011 | version 2, Feb. 2012, p. 9 11

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 învăţământ superior, studenţi, angajatori, angajaţi şi, de asemenea, reprezentanţi internaţionali. Numai în condiţii excepţionale Akkreditierungsrat poate evalua programe de studii. În ceea ce privește recunoașterea diplomelor și sistemului de credite transferabile (ECTS) se poate afirma următoarele: 1. În Germania s-au dezvoltat proceduri standardizate, dublate de descriptori specifici şi baze de date specifice pentru facilitarea procesului de recunoa ștere. Astfel, se aplică procedura de recunoaştere a Diplomelor Suplimentare pentru Educaţie Comună - Joint European Diploma Supplement (DS) după formatul EU/CoE/UNESCO Diploma Supplement format. În plus, sistemul german respectă și tratatul ţărilor nordice. Recunoa șterea diplomelor în baza acestor proceduri comune se aplică atât în universităţi, cât şi absolven ților colegiilor universitare. 2. Germania a dezvoltat proceduri specifice pentru recunoaşterea anumitor credite pe care le-au publicat pe pagina de internet a autorităţilor competente. Procedurile sunt complexe și urmează standarde cu descriptori specifici pentru facilitarea procesului de monitorizare administrativă a eficienţei procesului. Dacă analizăm comparativ sistemul de educa ție din Republica Federală Germania și, respectiv, din România, se pot sesiza diferen țe notabile din punct de vedere administrativ – organizatoric, dar și conceptual – funcțional. De și fiecare land are o legisla ție proprie, cu o mare autonomie în gestionarea activităților de învățământ, la nivel federal se respectă acelea și principii educaționale de bază, iar recunoașterea calificărilor profesionale ob ținute prin învă țământul formal este națională, deși căile de obținere a competen țelor respective pot fi variate. Sistemul educațional din România este centralizat, iar autonomia institu țională este vizibilă mai mult în învățământul superior. Asemănător României, învățământul obligatoriu, respectiv până la nivelul secundar inferior (10 clase) are caracter general, funcția acestuia fiind de pregătire a elevilor pentru cursurile de învățământ la nivel secundar superior, respectiv pentru a asigura accesul la o formare vocațională / profesională sau universitară. Sistemul de învățământ din clasele X...XII sau XIII diferă ca abordare, implementare și rezultate în cele două țări, fiind evidentă orientarea sistemului german către formarea graduală a competențelor profesionale, care să răspundă cât mai bine nevoilor pieței muncii, în contextul dinamicii sociale și economice. De asemenea, există o mare flexibilitate în ceea ce privește durata și modalită țile de ob ținere a calificărilor profesionale în Germania, astfel încât învățământul de nivel secundar, respectiv ter țiar, alcătuie ște un sistem deschis, care permite transferul cu ușurință de la un tip de curs la altul. Ca regulă, aceleași calificări pot fi obținute ulterior în instituțiile pentru educația adulților. Spre deosebire de România, în Germania sistemul de învățământ secundar profesional (echivalentul învă țământului 12

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 profesional și tehnic din România) este ranforsat și există o distinc ție clară (referitoare la rezultatele învățării) în învățământul terțiar dintre formarea academică și cea profesională. 1.2. Educația adulților (educația generală/ pe competențe cheie și formarea profesională continuă) La nivel european, în cadrul politicilor din domeniile educa ției și formării continue, educația adulților are următoarele obiective: · dobândirea unei formări de bază a cetă țenilor, extinderea și reînnoirea permanentă a cunoștințelor, abilităților și competențelor; · facilitarea accesului persoanelor, indiferent de vârstă, la tipurile de învă țare ale sistemului educativ; · îmbunătățirea calificării profesionale sau dobândirea unei pregătiri pentru exercitarea altor profesii; · dezvoltarea capacităților profesionale personale și ranforsarea capacită ții de participare la viața socială, culturală, politică și economică; · promovarea programelor care corectează/ diminuează riscurile de excludere socială, în mod special din sectoarele mai defavorizate; · asigurarea de șanse egale persoanelor în vârstă pentru a- și îmbunătă ți și actualiza competențele și promovarea egalității efective în drepturi și de șanse între bărba ți și femei; · anticiparea și rezolvarea în mod pașnic a conflictelor sociale. Sistemul educațional german se bazează pe conceptul de Bildung, noțiune care asociază însușirea de cunoștințe în același timp cu dezvoltarea personală. Educa ția germană nu pune accentul doar pe transmiterea de cunoștințe, ci pe dezvoltarea personalită ții elevului, iar această idee de bază ce stă la originea sistemului educațional german, se manifestă în toate etapele școlare. Referindu-ne strict la sistemul educațional german, este important de men ționat că educa ția (Bildung10) este un domeniu îndeosebi legat de competen ța landurilor, astfel putând exista varia ții importante în funcție de legile fiecărui stat federal. După cum s-a observat din prezentarea generală a sistemului de învă țământ, în Germania există o mare flexibilitate în ceea ce prive ște alegerea parcursului de învă țământ formal, un tânăr german putând opta pentru un ciclu mai scurt de studii, care să îi asigure acces direct la anumite calificări profesionale sau un ciclu mai lung, care să îi permită înscrierea la studiile din 10 Bildung / European Associations for the Education of Adults (http://www.eaea.org/index.php?k=15098; ultima accesare: 27 mart. 2013) 13

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 învățământul superior. De asemenea, există posibilitatea ca după un interval de timp în care a efectuat stagii de practică sau a exercitat o profesie, să revină la forme de completare a studiilor. Pentru un număr de circa 350 profesii sau meserii, educa ția adul ților poate fi realizată prin sistemul de învăţământ dual, care presupune formarea profesională prin două ramuri distincte: pregătirea teoretică şi şcoala de meserii, respectiv calificarea direct la locul de muncă prin ucenicie sub coordonarea unui maistru instructor autorizat. Învăţământul dual nu este un sistem şcolar în sine, ci o alternativă de educație pentru persoanele ce termină învăţământul obligatoriu de 10 ani. După zece ani de studiu, absolvenţii au de ales între a- și continua studiile pentru ob ținerea unei calificări academice, de exemplu, sau pentru a urma o formare profesională într-o meserie. Învăţământul dual este o modalitate de a atrage tinerii în câmpul muncii, după formarea profesională ei fiind liberi să se angajeze oriunde doresc. Se consideră că şomajul în Germania este sub 10% datorită sistemului dual. De aceea, economia germană cheltuieşte aproximativ 30 miliarde euro brut pentru formarea duală, iar statul cheltuieşte anual aproximativ 3 miliarde euro pentru şcolile profesionale. 11 Obiectivele generale de formare profesională în sistemul dual prin învă țământul secundar superior și școlile profesionale sunt următoarele: • Obținerea unei calificări profesionale pentru personalul aferent unui loc de muncă calificat (profesii recunoscute care necesită formare formală), • Accesul la educație pentru dobândirea unei calificări superioare. În Germania, aproximativ două treimi dintre tinerii din orice grup de vârstă desfă șoară o formare profesională în sistemul dual timp de doi sau trei ani, în func ție de profesia/ meseria respectivă. Deşi nu există limită de vârstă, statisticile au arătat că de obicei cursanţii au vârste cuprinse între 16 şi 21 de ani. După cum s-a amintit anterior, această formare este descrisă ca un sistem dual, deoarece se desfășoară în două locuri de învă țare: la locul de muncă și într-o școală profesională (Berufsschule). Scopul formării profesionale este dublu: pe de o parte să confere, în cadrul unui curs de formare bine structurat cuno știn țe, abilită ți și competen țe profesionale necesare pentru a practica o profesie calificată într-o lume în schimbare profesională; iar pe de altă parte, formarea profesională trebuie să furnizeze/ asigure experien ța profesională minim necesară. Pregătirea teoretică pentru formarea profesională în sistemul dual poate fi organizată în instituții de învățământ secundar superior și școli profesionale cu program normal, cu frecven ță redusă sau cursuri serale. Tipurile de școli profesionale și școli tehnice diferă în func ție de land, purtând denumiri variate: Berufsfachschule, Fachoberschule, Berufliches, Fachgymnasium. Berufsfachschulen sunt școli care oferă o parte din formarea profesională/ voca țională în una sau 11 Date preluate de la Camera de Comerţ şi Industrie (IHK) din Koln, iun. 2013 14

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 mai multe ocupații recunoscute ce necesită pregătire formală ( anerkannte Ausbildungsberufe) din domeniile de afaceri, limbilor străine, tehnic sau me ște șugăresc, comer ț sau socio-economice, artistic, sănătate. În funcție de specializare, durata de formare la Berufsfachschulen variază de la unul la trei (max. 3½) ani, iar ca și condiții de acces cursantul trebuie să de țină un certificat de tip Hauptschulabschluss sau Mittlerer Schulabschluss. În cazurile în care astfel de școli nu oferă o calificare completă, finalizarea cu succes a școlii respective poate să fie creditată ca parte a perioadei de formare (în anumite condi ții) în meserii care necesită formare formală. 12 În scopul demonstrării echivalenței unei calificări de formare profesională într-o Berufsfachschule cu formarea profesională dublă, în anumite landuri absolven ții buni pot sus ține un examen în fa ța autorității competente. Pentru calificarea prin şcolile de meserii se aplică legislaţia naţională (federală), comparativ cu calificarea la locul de muncă, unde se aplică legislaţia locală (a land-ului respectiv). În conformitate cu Clasificarea Interna țională Standard a Educa ției (ISCED), formarea profesională continuă la Fachschule face parte din sectorul terțiar. Conform datelor raportate, dintre persoanele înscrise în programe de formare profesională în cadrul sistemului dual în anul 2009 circa 33,1% erau absolven ți de nivel secundar inferior tip Hauptschulabschluss, 43% aveau un certificat Schulabschluss Mittlerer, în timp ce numărul absolvenților de nivel secundar superior cu Hochschulreife sau Fachhochschulreife corespundea unui procent de 20,4%. Informații complete și date privind educa ția și formarea profesională din Germania și în special despre sistemul dual este disponibil în Raportul Anual privind Educa ția și Formarea Profesională (Berufsbildungsbericht anual) al Ministerului Federal al Educației și Cercetării (Bundesministerium für Bildung und Forschung - BMBF). Pe lângă învățământul formal, există și alte căi de formare pe competen țe cheie și formare profesională continuă. Educația continuă este oferită de institu ții municipale, de institu ții private, de instituții ale bisericii, de camerele de comer ț și industrie, de camerele de meserii (meșteșugărești), de partide politice și asociații profesionale, de companii și autorită ți publice, de instituții de învățământ etc. Spre exemplu, pentru educația adul ților, Institutul de Pregătire şi Formare Profesională (Bundesinstitut für Berufsbildung - BIBB) din Bonn este cel mai mare din lume, este finanţat în proporţie de 95% de la bugetul de stat; are 640 angajaţi şi cinci departamente (conducere, relaţii internaţionale, cercetări în domeniul inovării, politici sociale, managementul cunoştinţelor). Locurile de formare profesională înafara școlii (la locul de muncă) sunt disponibile în industrie și în comerț, precum și în sectorul serviciului public, în profesiile independente și, într-o 12 Cf. art. 7 din Legea Formării Profesionale - Berufsbildungsgesetz - R80 15

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 mai mică măsură, în gospodăriile particulare. Formarea profesională se bazează pe un contract de formare de drept privat încheiat între o companie - furnizor de formare și cursant, și înregistrat la Camera de Comerț și Industrie din landul respectiv. Cursan ții participă la formarea la locul de muncă trei sau patru zile pe săptămână în întreprindere și până la două zile la instruirea teoretică în școala profesională Berufsschule13. În contractele încheiate între formatori și cursanţi se stabilesc şi clauze de confidenţialitate, pentru protejarea informaţiilor secrete (specifice de la locul de muncă), în mod similar cu orice contract de muncă. De asemenea, conform contractului încheiat, pe durata formării (timp de doitrei ani), cursantul trebuie să rămână în acea întreprindere, ca ucenic. Contractul se încheie doar pentru partea de şcolarizare, în sensul că nu există clauze contractuale care să îi oblige pe cursanţi să rămână în întreprindere după finalizarea celor doi-trei ani de şcolarizare. După finalizarea perioadei de pregătire întreprinderea poate face o ofertă de muncă cursantului, dar care va face obiectul unui contract separat. În Germania este interzis prin lege (v. Codul muncii) ca întreprinderea să oblige cursantul să rămână o anumită perioadă de timp după încheierea şcolarizării/ formării profesionale. Întreprinderile – furnizori de formare profesională din sistemul dual sunt în mare parte întreprinderi mici şi mijlocii. Întreprinderile sunt stimulate (inclusiv fiscal) să ofere cât mai multe locuri pentru formare profesională/ educa ție voca țională. Pregătirea practică este organizată de întreprindere, care va asigura finanţarea pentru această pregătire, inclusiv salariul cursantului. În consecință, companiile de formare profesională î și asumă costurile de instruire la locul de muncă și plătesc cursantului o indemnizație de formare, care, de regulă, este în conformitate cu un acord de negociere colectivă pentru sectorul de activitate economică în cauză. Valoarea indemniza ției crește cu fiecare an de formare și este, în medie, aproximativ o treime din salariul de start (ini țial) pentru o persoană calificată în ocupa ția respectivă. Un alt avantaj al întreprinderilor este că se servesc de ucenici din al doilea an de formare profesională, astfel încât nu mai este nevoie să angajeze muncitori calificaţi cu salarii mari pe o perioadă de circa doi-trei ani (cât durează ucenicia la locul de muncă). De asemenea, o întreprindere poate refuza un cursant dacă are motive întemeiate sau îl poate trimite la o altă filială unde are echipamente mai performante (de ultimă generaţie). Numărul de contracte pe care le poate încheia o întreprindere pentru pregătirea practică în sistemul dual este determinat în funcție de capacitatea acesteia de şcolarizare, care este stabilită de către Camera de Comerț și Industrie (IHK). 13 În acest caz, profesorii care asigură pregătirea teoretică sunt plătiţi de la bugetul de stat. 16

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 Calificarea firmelor de furnizori de formare, inclusiv personalul de formare este supravegheat de către autoritățile competente autonome, și anume Camerele de Comer ț și Industrie, pe diferite ramuri ale industriei și pe profesii. Spre exemplu, pentru formarea profesională prin calificarea la locul de muncă, persoana desemnată ca instructor/ mentor/ tutore trebuie să obţină o diplomă specifică. Printre condiţiile necesare unui maistru/ inginer să devină mentor/ tutore pentru pregătirea practică regăsim necesitatea absolvirii unui modul psihopedagogic14. De asemenea, un mentor/ tutore se poate ocupa de maximum trei cursanţi. Tutorii/ mentorii sunt plătiţi suplimentar de către întreprindere în funcţie de numărul de ore lucrate. Asemănător sistemului de formare profesională din România, cursul de formare se desfășoară pe baza unui plan de formare și a unei curricule conform unui curriculum-ul cadru Rahmenlehrplan, care să permită dobândirea cunoștințelor, aptitudinilor profesionale și calificărilor necesare pentru fiecare ocupa ție. Dar, comparativ cu România, pregătirea profesională prin sistemul dual este realizată mult mai de riguros. Pentru fiecare meserie există unul și acela și manual standard de pregătire profesională, valabil până când competenţele necesare practicării meseriei se schimbă 15 fundamental (în proporție de circa 30%). De exemplu, pentru cei care confecţionează instrumente muzicale manualul nu se schimbă des, dar pentru electronişti manualul se schimbă o dată la doi ani. Pentru realizarea manualelor sunt cooptaţi experţi de la diferite autorităţi/ ministere, iar specializările noi sunt promovate de industrie şi aprobate la nivel de land şi apoi la nivel național. Ca parte a învățării pe tot parcursul vieții, educația continuă a devenit tot mai mult un domeniu de educație de mare importanță, dezvoltat la nivel european pe o structură diferențiată. În acest sens, au fost iniţiate numeroase acţiuni menite să crească mobilitatea pe termen lung din cadrul pieţei muncii din Europa. Cuvintele cheie ca Euro-Pass (formă standard de formare a imaginii, a calificărilor profesionale, ex. curriculum vitae) sau Cadrul European al Calificărilor (European Qualifications Frammework – EQF/CEC) - cadru de referinţă pentru educaţie şi formare profesională urmăresc să identifice cunoştinţele dobândite, aptitudinile şi competenţele şi să reprezinte opt niveluri diferite de competenţe, comparabile la nivel regional. În domeniul educaţiei universitare europene este implementat deja modelul ECTS (European Credit Transfer and Accumulation System), care îmbunătăţește transparenţa şi comparabilitatea cursurilor şi a rezultatelor academice. În domeniul formării profesionale a fost iniţiat Sistemul european de credite pentru educaţie şi formare profesională, pentru îmbunătăţirea sistemelor educaţionale şi de formare din 14 Observație: există diferenţe între modulul psiho-pedagogic pe care trebuie să îl parcurgă tutorele/mentorul şi cel al profesorului (de învățământ formal). 15 modificările aduse manualelor/standardelor se fac până la data de 1 august, astfel încât să poată fi aplicat din luna octombrie al aceluiași an 17

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 cadrul comunităţii, astfel încât să se asigure transparenţa şi metodele de recunoaştere din cadrul educaţiei şi formării profesionale la nivel european. Altfel spus, sistemul european de credite pentru formare profesională (European Credit System for Vocational Education and Training ECVET) a fost definit ca să faciliteze transferul şi recunoaşterea rezultatelor învăţării indivizilor. În acest sens, ECVET îşi propune să îmbunătăţească comparabilitatea şi compatibilitatea dintre diferitele sisteme naţionale de instruire şi de calificare. ECVET susţine metodele de învăţare individuală, prin care cursanţii îşi pot însuşi, într-o anumită perioadă, unităţile de învăţare cerute sau să obțină rezultatele învăţării pentru o calificare specifică, în diferite state şi în diferite situaţii de învăţare. Sistemul ECVET permite, de asemenea, dezvoltarea competenţelor comune pentru aptitudini, iar principiile sunt în totalitate compatibile cu sistemul ECTS.16 Instrumentele ECVET includ, în conformitate cu recomandările Comisiei Europene, descrierea calificărilor în unităţi ale rezultatelor învăţării cu punctele corespunzătoare. În consecin ță, ECVET reprezintă un cadru mult mai transparent şi tehnic în ceea ce priveşte rezultatele învăţării, pe care le-a dobândit o persoană. Introducerea şi implementarea ECVET este voluntară la nivel european, dar un prim termen pentru implementarea sistemului ECVET a fost fixat în anul 2012. Sistemele naţionale de calificare nu ar trebui înlocuite sau fragmentate și nu se va prescrie nici un rezultat dobândit al învăţării persoanelor, ţinta fiind armonizarea sistemelor de calificare. În prezent în Germania funcționează/ se aplică sistemul german de credite pentru educație și formare profesională, denumit DECVET. Pentru implementarea DECVET în Republica Federală Germania au fost derulate mai multe proiecte de mobilităţi transnaţionale (CREDCHEM, AEROVET) şi naţionale (EASYMetal, ESYQC). 17 Una dintre principalele modalități de îmbunătă țire a mobilită ții persoanelor calificate în spațiul european, și nu numai, este utilizarea IT în acest proces, destul de reglementat pe plan european, dar transpunerea în legislația națională s-a dovedit lentă și incompletă. Prin procesul de modernizare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, se intenționează introducerea cardului profesional european, un alt instrument care are la bază tehnologia de comunicare ultrarapidă cu efecte concrete și eficien ță maximă în procesul de mobilitate profesională (procesul de recunoaștere a titularului cardului și a informa țiilor cu privire la calificarea acestuia este deosebit de scurt). Cardul profesional european (European Professional Card), emis de autoritatea competentă din statul membru unde s-a ob ținut calificarea (poate fi statul de origine sau alt stat membru al Uniunii Europene) întăre ște rolul statului emitent în procesul de verificare a condițiilor impuse prin directiva modernizată (de exemplu: dacă solicitantul este stabilit legal în statul gazdă sau dacă diplomele sunt autentice etc.). Prin utilizarea 16 17 http://ec.europa.eu/education/lifelong-learningpolicy/doc50_en.htm ; ultima accesare mai 2013 Date oferite de reprezentații BIBB din Bonn, iun. 2013 18

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 cardului profesional european, autoritățile competente din statul membru gazdă nu mai sunt puse în situația de a mobiliza resurse (umane, logistice etc.) pentru a verifica informa țiile care, în prealabil, au fost analizate de statul membru de origine. Astfel, simpla verificare a cardului ar putea fi suficientă pentru confirmarea faptului că titularul are dreptul (îndepline ște toate condi țiile) pentru exercitarea profesiei în statul membru gazdă. Deşi certificatele şi diplomele referitoare la diferite calificări rămân adesea valide pe durata vieţii profesionale a unei persoane, cunoştinţele, aptitudinile şi competenţele necesare pe piaţa muncii şi în societatea în ansamblu evoluează rapid. Prin urmare, certificările şi calificările profesionale odată dobândite sunt adesea insuficiente pentru a asigura inserţia profesională continuă pe parcursul unei vieţi. Cu alte cuvinte, finalizarea unei calificări formale trebuie privită în prezent mai degrabă drept un pas pe scara educaţiei permanente decât un scop în sine. Dacă comparăm sistemul dual de formare din Germania cu formarea continuă și sistemul de educație vocațională din România vom observa numeroase deosebiri, de și obiectivele educa ției adulților sunt aceleași. Sistemul dual german este mai bine organizat, statul german prin institu țiile și resursele (financiare, umane, logistice) alocate este implicat nemijlocit în implementarea acestui tip de educație. Activitățile de pregătire teoretică și practică sunt standardizate și monitorizate riguros pentru obținerea rezultatelor învățării și dezvoltarea individuală a persoanelor. Spre exemplificare, în Germania standardele de calitate şi monitorizarea activităţilor se află în coordonarea Institutului Naţional de Formare Profesională. De asemenea, calitatea furnizorilor de formare este apreciată pe piața muncii după gradul de calificare și competen țele dovedite ale persoanelor instruite de aceștia, în momentul exercitării profesiei/ la locul de muncă. Există diferențe notabile și în ceea ce privește durata de formare (care este mai mare în Germania). În Germania există și o angajare de probă de circa 1-4 luni, iar ucenicul este renumerat, cu un salariu variabil (de exemplu între 250 şi 1200 euro, în funcţie de domeniu) de către furnizorul de formare (pentru pregătirea practică) pe baza unui contract de formare profesională între un angajator şi stagiar/ ucenic (înscris în registru la Camera de Comerţ şi Industrie). Comparativ cu România, și instituţii responsabile pentru testarea și certificarea competen țelor sunt diferite, în Germania acestea fiind Camerele de Comerţ şi Industrie, Camerele de Meserii (me ște șugăre ști), Colegiile tehnice, Camerele Agricole pentru meseriile din domeniul artizanal şi tehnic (electricitate, prelucrarea metalelor, prelucrarea lemnului, auto, IT, construcţii, media, alimentaţie, sănătate, modă, înfrumusețare etc.), respectiv din domeniul comercial (administrator de birou / funcţionar, dealer auto, vânzări alimente, vânzări ambarcaţiuni etc.). Printre principalii factori de succes al sistemului dual se numără faptul că sistemul este deschis pentru absolvenţii oricărui domeniu de studiu, nu există condiţii de acces, iar persoanele 19

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 formate în acest sistem beneficiază de o pregătire foarte bună, aprofundată – în sensul că primesc o specializare pe un anumit domeniu, iar cuno știn țele transmise sunt corelate cu ultimele noută ți științifice, tehnice sau economico-sociale în acel domeniu de activitate. Cu toate acestea, într-un studiu realizat de către Camerele de Comer ț și Industrie, s-a constatat că în fiecare an scade numărul tinerilor care optează pentru sistemul dual, și anume 49% dintre absolvenţii de liceu optează pentru învăţământul superior şi circa 45% încep efectiv această treaptă de educa ție vocațională. Camerele de Comerț și Industrie au diverse iniţiative pentru motivarea tinerilor în sensul participării la/ implicării în formarea profesională prin sistemul dual. În prezent se derulează în total nouă programe sau acțiuni în Koln/ landul Renania de Nord - Westfalia, dintre care amintim:18 1. Programul KURS (Kooperation Unternehmen der Region und Schulen) de cooperare între regiunile de afaceri şi şcoli - Programul este o iniţiativă comună a Camerelor de Comerţ și Industrie din Köln, Aachen şi Bonn şi urmăreşte întărirea colaborării dintre firme şi şcoli din aceeaşi regiune prin dezvoltarea unor reţele de cooperare regională şi prin construirea unor parteneriate durabile în beneficiul tuturor partenerilor; 2. Organizarea celei de-a patra reuniuni a Camerei de Comer ț și Industrie Koln, la care au participat 72 de întreprinderi cu peste 200 de oferte şi peste 2.500 de vizitatori. A fost organizată o sesiune de prezentări/ întâniri rapide (de tipul “speed dating”) în care fiecare aplicant a avut la dispoziţie 10 minute pentru a se prezenta în faţa reprezentantului unei întreprinderi; 3. Organizarea unor şcoli de vară; 4. Organizarea concursului “Formatorul anului” (Ausbilder 2013, Koln). 1.3. Evaluarea și certificarea competențelor profesionale dobândite în contexte informale și non-formale Certificarea competențelor profesionale dobândite atât prin învă țământ formal, cât și în contexte informale sau non-formale se realizează prin proceduri stipulate legal. Principalele obiective și beneficii ale procesului de certificare a competențelor profesionale sunt: · Promovarea învățării pe parcursul întregii vieți; · Asigurarea transparenței pe piața muncii, făcând vizibile calificările profesionale ale angajaților din acele sectoare care necesită angaja ți califica ți; 18 Date oferite de reprezentații Camerei de Comerț și Industrie (IHK) din Koln, iun. 2013 20

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 · Favorizarea coeziunii sociale, deoarece aceasta îmbunătă țe ște șansele indivizilor sau grupurilor defavorizate pe piața muncii; · Îmbunătățirea mobilității profesionale a cetățenilor în spa țiul european, pentru a oferi un transfer mai mare al competențelor profesionale între țări. Au fost definite principiile, care stau la baza procedurii de evaluare a competenţelor profesionale obţinute pe alte cãi decât cele formale, ca fiind: · validitate - evaluarea se bazează pe dovezi de competenţă care provin din activităţile descrise în standardul ocupaţional/standardul de pregătire profesională/ manualul profesiei; · credibilitate - evaluarea foloseşte metode care conduc cu consecvenţã la acelaşi rezultat; · imparţialitate - evaluarea permite implicarea tuturor celor interesaţi, fără predominarea vreunui interes particular; · flexibilitate - evaluarea se adaptează la nevoile candidaţilor şi la particularităţile locului de muncă; · confidenţialitate - datele privind modul de desfăşurare şi rezultatul procesului aparţin beneficiarului; · simplitate - procesul de evaluare este uşor de înţeles şi de aplicat de către toate persoanele implicate. Evaluarea și certificarea competențélor profesionale dobândite în context informal sau non-formal în Germania este reglementată pentru formarea profesională încă din a doua jumătate a secolului trecut. În mod similar, și în România evaluarea și certificarea competențelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale a fost reglementată 19. Aspectele de reglementare pentru formarea profesională în companii și în meserii din Germania sunt cuprinse în Legea formării profesionale (Berufsbildungsgesetz - R80) din 1969 și Legea meseriilor (Gesetz zur Ordnung des Handwerks - R81) din 1953, cu completările ulterioare. Legislația include prevederi despre sistemul de examinare și supravegherea activității de formare , inclusiv a organizației de formare profesională. Spre exemplu, sunt definite funcțiile pe care le au Camerele de Comerț și Industrie în calitate de autorități competente și comitetele lor de formare profesională. Camerele de Comerţ şi Industrie (IHK) au atât rolul de consiliere şi consultanţă, cât şi rol de observare şi control privind desfăşurarea procesului de formare profesională în sistemul dual. Fiecare întreprindere furnizoare de formare profesională este controlată şi evaluată de către Camerele de Comerţ şi Industrie, pentru a se stabili dacă are capacitatea de a organiza pregătirea 19 v. Ordinul MEC/ MMSSF nr. 4543/468 din 23 august 2004 pentru aprobarea Procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte cãi decât cele formale și Ordinul nr. 3329/81 din 23 februarie 2005, pentru modificarea și completarea Procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte cãi decât cele formale 21

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 practică adecvată în sistemul dual. Pe lângă acreditarea sau certificarea întreprinderilor furnizoare de formare profesională - pentru pregătirea practică, Camerele de Comerţ şi Industrie se ocupă și cu înregistrarea contractelor și organizarea examenelor, toate acestea fiind recunoscute pe tot teritoriul Germaniei. Mai mult, Camerele de Comerţ şi Industrie au rol de consiliere şi pentru aplicanţi, viitori cursanți/ ucenici. De asemenea, au fost stabilite regulamente de formare (Ausbildungsordnungen) obligatorii pentru a stabili standarde uniforme naționale, care sunt independente de nevoile opera ționale ale societăților – furnizori de formare la momentul actual și care îndeplinesc condi țiile prevăzute în respectiva ocupație. BERUFENET este o rețea sub forma unui serviciu online (http://berufenet.arbeitsagentur.de ), care oferă informații despre standardele ocupa ționale pentru 4800 de ocupații profesionale din Germania. Profesiile aferente sistemului dual din Germania au fost împărţite în mai multe categorii: profesii din industrie, profesii din comerţ, meserii, profesii din sănătate, profesii de strictă specialitate (de exemplu, laborant biolog) şi profesii care implică lucrul la birou (de exemplu, profesii în domeniul achiziţiilor, vânzărilor etc.) ș.a.m.d. Evaluarea și certificarea competențelor profesionale în sistem dual se bazează pe verificarea gradului de aprofundare a cunoștințelor, abilită ților și competen țelor profesionale obținute în urma unui program de formare care respectă un plan curricular cadru, specific pentru fiecare profesie sau meserie. De asemenea, sistemul de validare a rezultatelor învă țării non-formale și informale este bine delimitat, în sensul că: • validarea are loc întotdeauna prin raportarea la un standard na țional și trebuie să se încheie cu acordarea unui certificat care precizează ce știe, ce este capabil să facă sau să înțeleagă candidatul în corelație cu standardul respectiv; • furnizorii de educație și formare profesională publici și priva ți pot oferi/ acorda aceas

Add a comment

Related presentations

Related pages

Singur Acasa - Pentru parinti

În perioada septembrie 2013 - iunie 2014, specialiștii Alternative ... 18 iunie, orele 9.00- 17.00 ... Fundatia Iosif lanseaza un studiu comparativ ...
Read more

Dumitru Matcovschi - Wikipedia

26 iunie 2013 (73 de ani) Chișinău, Republica Moldova: ... Căsătorit cu: Alexandrina Matcovschi: Copii: Dumitrița și Adriana: ... În iunie 2013, ...
Read more

Simpozion naţional - Buzău, noiembrie 2013.pdf

... până în iunie 2013; ... în 1919 în Germania la Stuttgart. ... Un studiu comparativ internaţional, ...
Read more

Rusia - Wikipedia

... (și altele în republicile federale) ... (2013) 0.778 (ridicat ... Franța și Germania.
Read more

Al XXXIV-lea Congres Naţional de Gastroenterologie ...

User profile menu Publisher Home Feed Explore. Profile Stacks Following Account Settings Premium Features
Read more

Vladimir Plahotniuc - Wikipedia, the free encyclopedia

Vladimir Plahotniuc; ... Vladimir Plahotniuc visited the Federal Republic of Germany. During the visit, ... In 2013, a DPM's official ...
Read more

GHID DE CERTIFICARE Ş TERE PENTRU PROFESIA DE MEDIC VETERINAR

Prof. univ. dr. ing. Alexandrina Sîrbu Iulie 2013 . ... luate în studiu ... (iunie 2012...2013)
Read more

Noua Provincia Corvina Nr.65 - Iunie 2013 - Numar Semestrial

65 / iunie 2013 NOUA PROVINCIA ... Germania, Australia, Belgia ... (o anchetă), Tg. Mureș, Editura Ardealul, 2005. * Ștefan Aug. Doinaș (studiu ...
Read more