Studiu comparativ Regatul Tarilor de jos - Olanda - Irina Dumitriu - iunie2013

50 %
50 %
Information about Studiu comparativ Regatul Tarilor de jos - Olanda - Irina Dumitriu -...
Design

Published on February 25, 2014

Author: imipqnet

Source: slideshare.net

Description

Procesele de certificare a competenţelor şi de recunoaştere a calificărilor în Olanda

Autor:
Dr. Irina Dumitriu

Martie 2013

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 Investeşte în oameni ! FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară3 „CREŞTEREA ADAPTABILITĂŢII LUCRĂTORILOR ŞI A ÎNTREPRINDERILOR” Domeniul major de intervenţie 3.3 „Dezvoltarea parteneriatelor şi încurajarea iniţiativelor partenerilor sociali şi societăţii civile" Titlul proiectului: “Reţeaua Autorităţilor Competente pentru Calificările Profesionale din România (IMI PQ NET România)” Beneficiar: Ministerul Educaţiei Naţionale Contract nr. POSDRU/93/3.3/S/53132 Procesele de certificare a competenţelor şi de recunoaştere a calificărilor în Olanda Autor: Dr. Irina Dumitriu Martie 2013

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 CUPRINS Introducere.............................................................................................................................3 I. Procesul de certificare a competenţelor în Olanda............................................................5 I.1. Sistemul de învăţământ....................................................................................................................6 I.2. Educaţia adulţilor...........................................................................................................................13 I.3. Evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale dobândite în contexte informale şi non-formale................................................................................................................................18 I.4. Cadrul Naţional al Calificărilor din Olanda raportat la Cadrul European al Calificărilor....................................................................................................................................21 II. Procesul de recunoaştere a calificărilor profesionale în Olanda....................................25 II.1. Cadrul legal şi instituţional al recunoaşterii calificărilor dobândite în alte SM ale UE, SEE şi Confederaţia Helvetică........................................................................25 II.2. Profesiile reglementate şi autorităţile competente din Olanda......................................................30 II.3. Statisticile IMI privind profesiile reglementate înscrise în sistem de Olanda comparativ cu cele înscrise de România........................................................................................40 Concluzii..................................................................................................................................43 Bibliografie..............................................................................................................................44 Abrevieri..................................................................................................................................45 Link-uri utile...........................................................................................................................47 Anexa 1 – Profesiile reglementate în Olanda, în analiză comparativă cu cele din România..................................................................................................................................48 2

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 Introducere Studiul de faţă, ca şi alte studii similare de analiză comparativă a proceselor de certificare a competen ţelor şi recunoaştere a calificărilor în Italia, Spania, Germania, Danemarca, Marea Britanie şi Cehia, constituie unul din rezultatele proiectului „Reţeaua Autorităţilor Competente pentru Calificările Profesionale din România (IMI PQ NET România)” implementat de către Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) în parteneriat cu Autoritatea Naţională pentru Calificări (ANC) şi Institutul pentru Politici Sociale (IPS), cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 (POSDRU). Obiectivul general al proiectului „Reţeaua Autorităţilor Competente pentru Calificările Profesionale din România (IMI PQ NET România)” constă în crearea şi consolidarea reţelei IMI (Internal Market Information) pentru calificările profesionale din România (IMI PQ NET), în scopul susţinerii iniţiativei Comisiei Europene (CE) privind dezvoltarea Sistemului de informare al Pieţei Interne, dezvoltarea unei iniţiative comune la nivel naţional, vizând consolidarea capacităţii partenerilor sociali (agenţiile şi organizaţiile guvernamentale, asociaţiile profesionale) de a promova dezvoltarea durabilă, prin crearea unor instrumente adecvate şi a unor canale de comunicare şi consultare reciprocă, în scopul realizării unei comunicări eficiente cu organizaţiile similare din Uniunea Europeană (UE) şi Spaţiul Economic European (SEE), prin intermediul platformei IMI. Pentru atingerea obiectivului general, MEN şi-a propus, printre alte obiective specifice, dezvoltarea şi implementarea unor termeni de referinţă comuni privind standardele de certificare a competenţelor lucrătorilor români şi de recunoaştere a calificărilor profesionale ale cetăţenilor comunitari. Pentru aceasta, experţii metodologici externi ai ANC au cercetat sursele de informaţii de la nivel naţional (ale ţării analizate şi ale României) şi la nivel comunitar (studii comparative realizate la nivelul UE) privind modul de dobândire a calificărilor, sistemul de educaţie şi formare profesională (EFP), tipurile de documente de certificare a competenţelor profesionale, reglementările privitoare la validare, certificare şi recunoaştere a calificărilor, profesiile reglementate conform Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale. In majoritatea Statelor Membre (SM) ale UE analizate, au fost organizate vizite de studiu (în Danemarca, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda şi Spania) la care au participat reprezentanţii membrilor reţelei IMI PQ NET Ro constituite în cadrul proiectului, precum şi experţi ai MEN şi ai ANC. In cadrul vizitelor, s-au organizat întâlniri cu reprezentanţi ai Autorităţilor Competente (AC) la nivel naţional, dar şi AC care gestionează diverse profesii reglementate, ocazii cu care autorii studiilor comparative au putut colecta mai multe informaţii actualizate, din sursă directă. 3

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 Scopul final al studiilor şi al vizitelor de studiu, realizate în beneficiul membrilor reţelei IMI PQ NET, vizează atingerea obiectivelor specifice ale proiectului, de creare a unor canale de comunicare şi consultare reciprocă atât între membrii reţelei naţionale, cât şi între aceştia şi omologii lor din SM ale UE vizitate, de dezvoltare şi implementare a unor termeni de referinţă comuni privind standardele de certificare a competenţelor şi de recunoaştere a calificărilor profesionale (prin preluarea şi adaptarea exemplelor de bune practici cunoscute şi mai bine înţelese cu ocazia vizitelor de studiu), de consolidare a capacităţii membrilor reţelei IMI PQ NET România de a se implica în schimbul de informaţii intermediate de platforma IMI. Olanda a fost aleasă pentru realizarea prezentului studiu comparativ deoarece poate fi considerată un model în privinţa referenţierii Cadrului Naţional al Calificărilor (CNC) la Cadrul European al Calificărilor (CEC/EQF) şi un exemplu de bună practică în construcţia instituţională de dialog social în dezvoltarea calificărilor, astfel încât acestea să raspundă cât mai bine nevoilor reale şi în continuă schimbare de pe piaţa muncii olandeze. Studiul comparativ pe Olanda se bazează pe documentarea realizată în anul 2012 de toţi experţii metodologici externi ai ANC şi pe experienţa dobândită în cadrul vizitei de studiu la Haga, în perioada 5 – 10 noiembrie 2012, pentru care aducem mulţumiri partenerilor olandezi: domnul Jochem Sprenger – consilier IMI la Ministerul Afacerilor Economice, Coordonator Naţional IMI în Olanda; doamnele Martje van Bruggen şi Stan Plijnaar-Siedsma de la Samenverking Beroepsonderwijs Bedijfsleven (S BB) Fundaţia pentru Cooperare în Educaţie şi Formare Profesională şi Piaţa Muncii; doamna Veekle Loport şi domnul Bert van Rheenen de la Nuffic - Organizaţia Olandeză pentru Cooperare Internaţională în Invăţământul Superior; doamna Desiree Hoefnagel de la Ministerul Sănătăţii, Bunăstării şi Sportului şi domnul Henk Stoop de la Registrul BIG pentru medici şi asistente medicale; doamna Alma Ploeger de la Netherlands Architecture Institute (NAI) – Institutul Olandez pentru Arhitectură; doamna Risha Schwalbe de la College Deskundigheid Financiële Dienstverlening – CDFD - Colegiul pentru Competenţe în Serviciile Financiare; domnul Pim Albers de la The Hague Institute of Global Justice – Institutul Justiţiei Globale din Haga; doamna Marlies Leegwater de la Ministerul Educaţiei, Culturii şi Stiinţei; domnul Sim Haket de la SOLVIT Nederland – Centrul Solvit Olanda. 4

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 I. Procesul de certificare a competenţelor în Olanda In Olanda, conform legii din 7 aprilie 2005, de modificare a legii învăţământului şi implementare a termenilor de calificare şi formare profesională (Stb. 2005, 203; wet experimenten), calificările profesionale se obţin în urma unor examene care certifică competenţele fiecărei persoane. Până în august 2010, a fost o perioadă de încercări în ceeace priveşte dezvoltarea calificărilor profesionale bazate pe competenţe, precum şi îmbunătăţirea acestora prin formare continuă. Toate programele de formare din sistemul de învăţământ secundar profesional/vocaţional sunt înscrise în Registrul Central al Programelor Profesionale/Vocaţionale (CREBO, Centraal Register Beroepsopleidingen). In registru figurează fiecare instituţie cu programele pe care le oferă, calificările care se obţin la absolvire, ruta de învăţare presupusă de fiecare program şi calificările parţiale care sunt supuse unei validări externe. In registru se mai specifică, de asemenea, care sunt programele finanţate de stat şi care sunt organismele autorizate pentru validarea examinărilor. Toate programele de învăţământ superior acreditate sunt înscrise în Registrul Central al Programelor de Studiu din Invăţământul Superior (CROHO, Centraal Register Opleidingen HogerOnderwijs). Astfel, orice persoană poate afla toate informaţiile despre calificarea care o interesează dintr-unul din cele două registre publice. Statul olandez se implică, în şcoli, în orientarea profesională a tinerilor care nu ştiu ce profesie să aleagă şi, astfel, elevii beneficiază de programe eficiente de orientare profesională oferite de instituţiile de învăţământ. Obiectivele care erau până nu demult cele care trebuiau atinse după parcurgerea unui nivel de educaţie sunt acum înlocuite cu abilităţi şi competenţe pe care absolventul trebuie să le dobândească în vederea unei mai facile absorbţii pe piaţa muncii. In acelaşi scop, reprezentanţii ministerului educaţiei şi reprezentanţii mediului de afaceri olandez colaborează în procesul de dezvoltare a calificărilor profesionale. Această strategie a fost experimentată în Olanda timp de 3 ani prin aşa numitul proces MBO 2010. 5

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 1.1. Sistemul de învăţământ Invăţământul obligatoriu în Olanda este de 10 ani, de la vârsta de 5 ani la vârsta de 16 ani. Tinerii de 16 ani sunt obligaţi să mai facă 2 ani de învăţământ part-time. Invăţământul primar se adresează copiilor între 4 şi 12 ani, dar primul an nu este obligatoriu. In funcţie de rezultate, elevii urmează apoi diferite forme de învăţământ secundar general. Toate formele de învăţământ secundar încep însă cu o perioadă de bază, care durează 2 sau 3 ani şi oferă o gamă largă de materii, în principiu comune tuturor. Elevii primesc în acest ciclu şi orientare educaţională şi profesională. La sfârşitul celui de-al doilea an, elevii primesc consiliere şcolară cu privire la forma de învăţământ pe care este cel mai potrivit să o urmeze, deoarece ei pot opta pentru: • învăţământul secundar general superior, de 5 ani – havo; • învăţământul secundar general preuniversitar, de 6 ani – vwo; • învăţământul secundar profesional pregătitor, de 4 ani - vmbo. In anii 4 şi 5 la havo şi în anii 4, 5 şi 6 la vwo, elevii pot alege între mai multe profile, care au fost introduse în scopul unei mai bune corelări între învăţământul secundar şi cel superior: • cultură şi societate, • economie şi societate, • ştiinţă şi sănătate, • ştiinţă şi tehnologie. Toate profilele au o componentă comună, o componentă specifică profilului respectiv şi o componentă opţională la alegerea elevilor. Si în învăţământul secundar profesional pregătitor (vmbo), indiferent de sector, există o componentă comună obligatorie, care cuprinde limba olandeză, limba engleză, studii sociale, educaţie fizică şi arte plastice. Examenul de absolvire este comun/centralizat pentru limbile olandeză şi engleză, iar examenele de studii sociale, educaţie fizică şi arte plastice se dau la nivelul şcolii. Componenta sectorială este obligatorie pentru toţi elevii din fiecare sector în parte, iar materiile opţionale depind de ruta pentru care a optat elevul respectiv. Vmbo pregăteşte tinerii pentru 4 sectoare de activitate: • tehnologie, • îngrijire şi bunăstare, • economie, 6

UNIUNEA EUROPEANĂ • GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 agricultură. In cadrul fiecărui sector, elevii pot opta pentru una din patru rute posibile, toate desfăşurându-se în şcoli secundare profesionale pregătitoare: • ruta teoretică, care pregăteşte elevii pentru instruire în middle management şi instruire în şcoli secundare superioare profesionale (mbo) sau în şcoli de învăţământ secundar general superior (havo); • ruta mixtă, care pregăteşte elevii pentru instruire în middle management şi instruire în şcoli secundare superioare profesionale (mbo); • ruta profesională avansată, care pregăteşte elevii pentru middle management şi formare în şcoli secundare superioare profesionale (mbo); • ruta profesională de bază, care pregăteşte elevii pentru formarea profesională de bază în şcoli secundare superioare profesionale (mbo). Fig. 1. Sistemul de învăţământ în Olanda Sursa: Country module – the Netherlands © Nuffic | 2nd edition January 2011 | version 3, October 2012 7

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 Legenda: numărul stânga sus=durata în ani; numărul dreapta sus=nivel CNC; săgeţile= transferabilitate; înscrisul în casete=tipul de învăţământ şi documentul de absolvire/certificare Educaţia şi formarea profesională secundară superioară (mbo) este oferită pe două rute de învăţare: • ruta bazată pe şcoală (bol); • ruta bazată pe ucenicie la locul de muncă (bbl). Ambele rute sunt integrate în structura naţională a calificărilor şi oferă oportunităţi egale de continuare a procesului de învăţare, absolvenţii dobândind practic în prezent aceleaşi calificări. In sistemul de ucenicie, elevii petrec minimum 60% din timp într-o aşa-numită firmă de formare (societate comercială/companie din domeniul respectiv de activitate care este acreditată ca firmă de formare profesională), iar în sistemul bazat pe şcoală, instruirea practică variază între 20 şi 60% din timpul de formare. Educaţia şi formarea profesională secundară superioară (mbo) cuprinde cursuri de 5 tipuri, care diferă ca durată şi nivel de calificare. Acestea sunt prezentate în tabelul de mai jos. Tipurile de cursuri oferite în educaţia şi formarea profesională secundară superioară – mbo Nivel de Program de calificare formare Transferabilitate Absolventul poate Cu această diplomă îndeplini sarcini este posibil transferul în supraveghere Formare de Cerinţe de Tinte de atins simple,sub 1 Durata învăţământul admitere 0,5 – 1 an Nu există asistent profesional de bază (calificare niv.2) 2 Formare 2 – 3 ani Diplomă de vmbo, Absolventul dobândeşte Cu această diplomă profesională ruta de formare abilităţi să este posibil de bază profesională de îndeplinească sarcini transferul în bază executive şi are formarea propriile profesională responsabilităţi de (calificare niv.3) serviciu 3 Formare profesională 2-4 ani Diplomă de vmbo Absolventul este Cu această diplomă teoretic, mixt sau răspunzător de propriile este posibil ruta de formare activităţi şi transferul la formare profesională monitorizează şi de middle avansată coordonează activitatea management sau 8

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 altora; elaborează formare de specialist proiecte, proceduri de (calificare de niv.4) pregătire a muncii 4 Formare de 3 – 4 ani Diplomă de vmbo Absolventul are Cu această diplomă middle teoretic, mixt sau propriile este posibil management ruta de formare responsabilităţi, nu în transferul în profesională sens executiv, ci în sens învăţământul avansată; diplomă formal şi organizatoric; superior profesional de formare elaborează proceduri profesională 4 Formare de 1 – 2 ani Specialistul are Cu această diplomă formare propriile este posibil profesională sau responsabilităţi nu în transferul în diplomă de formare sens executiv, ci în sens învăţământul de middle formal şi organizatoric; superior profesional management specialist Diplomă de elaborează proceduri Sursa: S-BB Programele de educaţie şi formare profesională secundară superioară (mbo) se desfăşoară în centrele de formare profesională regionale (ROC), centrele de formare în agricultură (AOC) şi în organizaţiile de muncă. Si instituţiile private pot furniza învăţământ profesional secundar superior, dacă ţin cont de structura naţională a calificărilor. Invăţământul superior profesional (hbo) este o formă de învăţământ orientat spre practică, obiectivul principal fiind pregătirea pentru practica profesională şi intrarea pe piaţa muncii. Această formă de învăţământ superior este oferită în universităţi de educaţie profesională/de ştiinţe aplicate (hogescholen), dar actuala structură licenţă + master (bama) dă posibilitatea şi universităţilor de formare academică (care pregătesc cadre universitare şi cercetători) să ofere şi învăţământ superior profesional (hbo). Durata acestei forme de învăţământ superior este de 4 ani (240 de credite) şi este împărţită în primul an propaedeutic (de pregătire), urmat de etapa de bază de 3 ani. In mod normal, în ultimul an, studenţii sunt obligaţi să desfăşoare practică într-o firmă timp de 9 luni, după care să elaboreze o teză sau un proiect final. Invăţământul superior profesional (hbo) oferă pregătire în 7 sectoare de activitate: • pedagogie, • agricultură, • tehnică şi ştiinţă, 9

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 • sănătate, • economie şi management, • domeniul social şi comunitar, • InstrumenteStructurale 2007 - 2013 arte plastice şi interpretative. Cerinţele de admitere sunt diploma de învăţământ secundar general superior (havo) sau diploma de învăţământ secundar general preuniversitar (vwo), uneori şi cu cerinţe suplimentare privind unele materii specifice, certificat de formare de middle management sau certificat de formare de specialist din educaţia şi formarea profesională secundară superioară (mbo). Absolvenţii obţin diploma de licenţă cu specificarea sectorului de specializare (în economie, în educaţie etc.) sau pot opta în continuare pentru titlul vechi, de „baccalaureus (bc.)” sau „ingenieur (ing.)”. Universităţile de ştiinţe aplicate au dreptul să ofere şi programe de master. Invăţământul superior academic (wo) oferă programe care au ca obiectiv „exercitarea independentă a activităţilor scolastice sau aplicarea profesională a cunostinţelor academice” şi se desfăşoară în cadrul universităţilor de formare academică, dar în actuala structură licenţă + master (bama), ele se pot desfăşura şi în universităţi de ştiinţe aplicate. O diplomă de învăţământ secundar general preuniversitar (vwo) sau absolvirea primului an propaedeutic în învăţământul superior profesional (hbo) constituie condiţia pentru admiterea în învăţământul superior academic (wo), uneori adăugându-se cerinţe suplimentare pentru anumite materii.Programa de diplomă de licenţă este de 3 ani (180 de credite), iar programele de master durează 1 an (majoritatea, 60 de credite), 2 ani (cele tehnice şi ştiinţifice, în stomatologie – 120 de credite) sau 3 ani (medicină veterinară, farmacie – 180 de credite). Programul de licenţă poate avea un prim an propaedeutic (de pregătire) şi, în funcţie de instituţie, studenţii pot opta fie pentru un program cu un singur domeniu de studiu, fie pentru o structură „major/minor”, însemnând un domeniu principal şi un domeniu secundar de studiu. Diploma de licenţă dă acces automat la cel puţin un program de master în aceeaşi universitate, dar poate reprezenta şi finalitatea formării iniţiale. Este posibil şi transferul la programe de master de la alte instituţii de învăţământ superior, cu aprobarea Consiliului instituţiei respective şi obţinerea confirmării admiterii în formă scrisă. La absolvirea programelor de master, se obţine diploma de master cu specificarea domeniului de studiu (master în arte, master în ştiinţă etc.) sau se poate opta pentru vechile titluri, de „doctorandus (drs.)”, „ingenieur (ir.)” şi „meester (mr.)”. Orice diplomă de master, fie din învăţământul superior academic (wo), fie din învăţământul superior profesional (hbo), conferă dreptul de a urma studii doctorale, care durează în general 4 ani şi se finalizează cu obţinerea titlului de „Doctor (dr.)”. 10

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 Dacă analizăm comparativ sistemul de învăţământ din Olanda şi cel din România, diferenţa substanţială constă în orientarea vădită a sistemului olandez către formarea competenţelor care să raspundă cât mai bine nevoilor pieţei muncii, în final să asigure o forţă de muncă înalt calificată, corespunzător nevoilor de dezvoltare a economiei şi societăţii olandeze şi creşterii productivităţii muncii. De asemenea, în Olanda este foarte bine pus la punct sistemul de credite transferabile dintr-un subsistem în altul, sistemul de învăţământ secundar profesional (echivalentul învăţământului profesional şi tehnic din România) este foarte puternic şi există învăţământ superior distinct pentru formare academică şi pentru formare profesională (ca şi în alte SM ale UE, precum Austria, Germania, Danemarca), ceeace conferă flexibilitate şi multiple posibilităţi de transfer dintr-o formă de învăţământ în alta. Forţa şi calitatea învăţământului profesional olandez este demonstrată de o serie de date statistice: • în învăţământul profesional secundar au fost 515.000 de elevi în anul 2012 (47% din toţi elevii din învăţământul secundar, din care 365.000 pe ruta bazata pe şcoală şi 150.000 pe ruta uceniciei la locul de muncă); • 40% din forţa de muncă din Olanda are o calificare dobândită în această formă de învăţământ; • sunt 70 de instituţii şcolare pentru această formă de învăţământ (din care 47 de colegii regionale, 11 colegii agricole, 12 colegii specializate) şi 223.000 de companii acreditate ca firme de formare (dintre care 6.000 de firme multinaţionale) cu 270.000 de formatori interni. Contează foarte mult şi structura instituţională, care leagă furnizorii de formare de actorii de pe piaţa muncii (partenerii sociali). De asemenea, firmele de formare (companiile care sunt acreditate să organizeze în cadrul lor partea de pregătire practică a elevilor, nu firme care sunt furnizori de formare profesională continuă) beneficiază de stimulente fiscale şi de finanţare din partea angajatorilor din sectoarele care beneficiază în final de forţa de muncă astfel calificată. Vorbind de structura instituţională, S-BB, Fundaţia pentru Cooperare între Educaţia şi Formarea Profesională şi Piaţa Muncii, joacă un rol important în buna funcţionare a acestui sistem. Deşi a fost înfiinţată abia în februarie 2012, la cererea Ministerului Educaţiei, Culturii şi Stiinţei de a avea o singură structură de consiliere în domeniul politicii EFP, S-BB continuă de fapt activitatea structurii denumite COLO, care era o umbrelă a centrelor de expertiză cu atribuţii legale în elaborarea calificărilor din EFP şi acreditarea firmelor de formare. 11

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 S-BB este o organizaţie neguvernamentală, dar este finanţată parţial (dar substanţial) de către guvern. S-BB are următoarele roluri/atribuţii: • este punctul unic de contact pentru Ministerul Educaţiei în domeniul EFP; • consiliază în probleme de politică a EFP, pornind de la interesul comun al sistemului EFP şi al pieţei muncii; • prin intermediul său, angajatorii joacă un rol esenţial în EFP la nivel naţional; • elaborează acordurile naţionale în domeniu, legiferate de Ministerul Educaţiei; • asigură legătura cu centrele de expertiză care au un rol executiv important în proces şi prin intermediul cărora angajatorii işi exercită rolul la nivel sectorial. Practic, S-BB ocupă un rol central în schema generală a sistemului de EFP olandez. Pentru formularea propunerilor de politică în domeniu, pe care le transmite Ministerului Educaţiei, organizaţia are legături orizontale cu partenerii sociali de pe piaţa muncii şi reprezentanţii furnizorilor de formare din sistemul EFP – Consiliul Administrativ al S-BB este format din 6 reprezentanţi ai pieţei muncii şi 6 reprezentanţi ai sistemului de învăţământ (din care un loc rezervat pentru învăţământul privat, nefinanţat guvernamental). In plan vertical, S-BB primeşte din zona executivă, de la centrele de expertiză, dosarele de calificări, pe baza cărora instituţiile de învăţământ şi de examinare şi firmele de formare (acreditate tot de centrele de expertiză) asigură formarea şi evaluarea competenţelor dobândite în sistem. S-BB lucrează, de asemenea, cu trei comitete consultative, pe trei teme de politică în EFP: • calificarea şi examinarea, • plasarea la locul de muncă, • eficienţa programelor de EFP. Fiecare comitet este format din 4 reprezentanţi ai sistemului de învăţământ şi 4 reprezentanţi ai pieţei muncii. Centrele de expertiză (17 la număr, împărţite pe sectoare de activitate) nu fac parte din structura S-BB, ele îşi exercită în mod independent atribuţiile legale de elaborare a dosarelor de calificări şi de acreditare a firmelor de formare, dar derulează şi proiecte de cooperare (precum Stagemarkt.nl, care implică toate firmele de formare acreditate, şi Kansopwerk.nl, privind oportunităţile de pe piaţa muncii pentru fiecare calificare din EFP). Pentru atribuţiile lor legale, centrele de expertiză raportează direct la 12

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 minister, iar pe celelalte domenii de activitate, acestea raportează la S-BB. Directorii centrelor formează un consiliu consultativ pe langă Consiliul Administrativ al S-BB şi îl pot consilia pe acesta din urmă fie la cerere, fie din proprie initiaţivă. Exemplul S-BB poate constitui un model de bună practică de construcţie instituţională şi sistem de finanţare pentru colaborarea între MEN, ANC şi comitetele sectoriale din România, în scopul dezvoltării calificărilor şi programelor de formare bazate pe standarde ocupaţionale şi standarde de pregătire profesională astfel, încât acestea să satisfacă nevoile reale de calificare de pe piaţa muncii. 1.2. Educaţia adulţilor Educaţia adulţilor se adresează persoanelor de 18 şi peste 18 ani. Principalele forme de educaţie a adulţilor în Olanda sunt: • limba olandeză ca a doua limbă – program pentru rezindenţii străini în Olanda; • educaţia de bază a adulţilor – competenţe cheie elementare (lingvistice, aritmetice, de interacţiune socială); • educaţia secundară generală a adulţilor (VAVO) – finalizată cu o diplomă sau un certificat modular echivalente cu cele din învăţământul secundar (din învăţământul secundar profesional pregătitor -vmbo, din învăţământul secundar general superior - havo sau din învăţământul secundar general preuniversitar - vwo); • educaţia profesională – o ofertă extinsă de programe de formare profesională continuă (FPC); • universitatea deschisă – învăţământ superior la distanţă aprobat de Ministerul Educaţiei, Culturii şi Stiinţei. Invăţarea pe tot parcursul vieţii a început să fie tratată ca o strategie cheie de îmbunătăţire a poziţiei socio-economice a indivizilor în societate abia în anii '90, dar ulterior au fost adoptate multe iniţiative şi au fost implementate multe proiecte în domeniu, dintre care esenţiale au fost următoarele: • Cadrul Educaţiei Adulţilor adoptat în 1991, care a fost inclus în Legea Educaţiei Profesionale şi a Adulţilor (WEB) în 1996, lege care tratează educaţia adulţilor ca formă specifică de învăţare direcţionată pe diferite grupuri ţintă de adulţi; 13

UNIUNEA EUROPEANĂ • GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 Memorandum-ul Blijven Leren (“Continuă să inveţi”) elaborat în 1993, care a definit în sens larg educaţia adulţilor şi a introdus certificarea rezultatelor învăţării anterioare; • Planul de acţiune pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii (Nationaal actieprogramma Een level lang Leren) elaborat în 1997, plan care a fost focalizat pe angajabilitatea persoanelor active, a celor în căutarea unui loc de muncă şi a profesorilor, precum şi pe prevenirea decalajelor între educaţie şi piaţa muncii şi pe reorientarea educaţiei spre învăţărea pe tot parcursul vieţii; • Agenda pentru Invăţarea pe tot Parcursul Vieţii, politică lansată de Ministerul Educaţiei în aprilie 2002, la solicitarea Parlamentului; • Planul de Acţiune pentru Educaţia Adulţilor, prezentat în Parlament în 2004, plan concentrat pe necesitatea acţiunilor concrete în domeniu; • proiectul „Invăţând şi muncind” (Learning and Working) implementat în anii 2005-2010, un proiect de colaborare între Ministerul Educaţiei, Culturii şi Stiinţei şi Ministerul Afacerilor Sociale şi Pieţei Muncii, care a avut ca obiectiv major apropierea dintre sistemul de educaţie şi piaţa muncii şi s-a concretizat prin proiecte regionale cu obiective specifice în domeniul învătămânţului dual şi al recunoaşterii rezultatelor învăţării anterioare. In ultimii ani, mai ales de la declanşarea crizei economico-financiare globale, în învăţarea pe tot parcursul vieţii se pune tot mai mult accentul pe problemele legate de angajabilitate ca rezultat final al inclusiunii sociale. Ca urmare a tuturor acestor programe şi proiecte guvernamentale, s-a dezvoltat o adevarată infrastructură a învăţării pe tot parcursul vieţii la nivel naţional, bazată pe cooperarea regională: parteneriatele regionale – 45 la număr - includ instituţiile de învăţământ, administraţiile locale şi de la nivel de provincii, serviciile de angajare a forţei de muncă şi comunităţile de afaceri/angajatorii. Aceste structuri parteneriale identifică nevoile de învăţare pe tot parcursul vieţii la nivel regional, nevoi prezente şi viitoare, şi convin asupra planului de măsuri. In plus, în 40 de regiuni funcţionează birouri pentru formare şi angajare, care oferă informaţii, consiliere şi orientare cu privire la oportunităţile de formare atât persoanelor fizice, cât şi firmelor, iar programele de educaţie a adulţilor sunt furnizate de către centre regionale de formare, care oferă o paletă largă de cursuri, atât full time, cât şi part-time. 14

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 Abordarea combinată a formării profesionale şi a educaţiei adulţilor serveşte întăririi coeziunii instituţionale şi curriculare între formarea profesională şi educaţia adulţilor. De altfel, şi din punct de vedere al finanţării, din anul 2009 există un singur buget de contribuţii sociale care include fondurile guvernamentale pentru reintegrarea celor în căutarea unui loc de muncă, pentru reintegrarea civică şi pentru educaţia adulţilor. In domeniul educaţiei adulţilor la nivel de învăţământ superior, în 1984 a fost înfiinţată Universitatea Deschisă a Olandei, în scopul de a oferi adulţilor programe de învăţământ la distanţă, fără cerinţe speciale la admitere, în principal pentru a oferi o a doua sanşă de formare la nivel terţiar, calificările fiind de nivelul celor din învăţământul superior profesional (hbo) şi din învăţământul superior academic (wo). Guvernul cofinanţează participarea adulţilor la cursurile Universităţii. In plus, în Olanda funcţionează 100 de universităţi populare (volksuniversiteiten), din care majoritatea au statut de fundaţii/asociaţii independente, iar 6 dintre ele funcţionează chiar în cadrul centrelor regionale de formare. Este important de subliniat însă faptul că 80-90% din educaţia adulţilor este furnizată de sectorul privat, fie de către furnizori de formare, fie în cadrul companiilor (formarea profesională oferită de către angajatori), oferta de programe non-formale (fără certificare) fiind foarte mare şi variată. Unii dintre furnizorii privaţi sunt autorizaţi să furnizeze şi programe cu certificare recunoscută de către guvern, iar participanţii au dreptul la credite de formare sau alte forme de finanţare. Din punct de vedere al finanţării educaţiei adulţilor, în afară de fondurile de stat, există fonduri sectoriale, constituite de către patronatele şi sindicatele din fiecare sector de activitate. Nivelul contribuţiilor firmelor este prevăzut în contractele colective de muncă la nivel de ramură, iar partenerii sociali gestionează în comun fondurile constituite. In România, Legea nr.1/2011 a educaţiei naţionale, în Titlul V, reglementează cadrul general şi integrator al învăţării pe tot parcursul vieţii. In conformitate cu legea, învăţarea pe tot parcursul vieţii cuprinde educaţia timpurie, învăţământul preuniversitar, învăţământul superior, educaţia şi formarea profesională continuă (FPC) a adulţilor şi ea se centrează pe formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie şi a competenţelor specifice unui domeniu de activitate sau unei calificări. Organizarea şi funcţionarea formării profesionale a adulţilor sunt reglementate de legislaţia referitoare la formarea profesională continuă a adulţilor şi ucenicia la locul de muncă, iar finanţarea învăţării pe tot parcursul vieţii se realizează prin fonduri publice şi private pe baza parteneriatului public-privat, prin finanţare şi 15

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 cofinanţare din partea angajatorilor, organizaţiilor nonguvernamentale, prin fonduri nerambursabile din programe europene, prin conturi de educaţie permanentă şi prin contribuţia beneficiarilor. Legislaţia care a fost adoptată în domeniul FPC a avut în vedere asigurarea accesului la oportunităţi de formare profesională pe tot parcursul vieţii a adulţilor, a persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi angajaţilor, prin implementarea principiilor europene referitoare la asigurarea calităţii, descentralizare, parteneriat social şi transparenţă a sistemului. Astfel, Legea nr. 375/2002 privind formarea profesională a adulţilor stabileşte obiective pentru învăţarea pe tot parcursul întregii vieţi, specifice FPC: garantarea accesului la formare continuă, prin includerea acestui drept în contractele colective de muncă, încurajarea angajatorilor pentru a investi în resursele umane, recunoaşterea competenţelor dobândite atât în sistem formal, cât şi non-formal şi informal. Legea se concentrează mai mult asupra calităţii ofertei, pe conferirea calităţii de „furnizor autorizat”, organizarea evaluării finale a programelor şi acordarea „certificatelor cu recunoaştere naţională”. Actul normativ de bază în reglementarea FPC este Ordonanţa Guvernamentală (OG) nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, cu modificările şi completările ulterioare. Printre cele mai importante prevederi ale acestui act normativ (cu modificarile ultrioare), din perspectiva autorizării furnizorilor de FPC şi a programelor de formare, se numără: • stabilirea sistemului de autorizare a furnizorilor publici sau privaţi pe baza criteriilor de evaluare; • descentralizarea luării deciziilor prin crearea comisiilor de autorizare la nivelul fiecărui judeţ; • desfăşurarea evaluării de către comisii de examinare formate în proporţie de 2/3 din specialişti din afara furnizorilor care livrează programele respective; • asigurarea unei pregătiri corespunzătoare pentru formatori, vizând atât pregătirea de specialitate conform programei de pregătire, cât şi pregătirea pedagogică specifică formării profesionale a adulţilor; • coordonarea activităţii de autorizare a furnizorilor de către Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA), organism tripartit, realizându-se implicarea partenerilor sociali (aspect care nu mai este valabil odată cu transformarea CNFPA în ANC, care este o autoritate în subordinea MEN); • întocmirea Registrului naţional al furnizorilor autorizaţi de formare profesională a adulţilor; • precizarea obligativităţii de autorizare numai pentru furnizorii ce doresc să elibereze certificate de competenţe cu recunoaştere naţională. 16

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 Cele mai importante prevederi ale OG. nr. 129/2000, din perspectiva certificării competenţelor dobândite în urma absolvirii programelor de FPC autorizate, pot fi sintetizate astfel: • organizarea de programe autorizate de FPC, în conformitate cu standardele ocupaţionale recunoscute la nivel naţional; • elaborarea Registrului naţional al calificărilor; • introducerea unui supliment descriptiv al certificatului de absolvire, care să ofere informaţii suplimentare cu privire la competenţele profesionale dobândite, asigurând, astfel, transparenţa certificatelor de formare profesională, conform rezoluţiilor europene în domeniu; • protejarea participanţilor la programele finalizate cu certificate de absolvire, prin obligativitatea încheierii contractelor de formare profesională cu furnizorii. In Normele metodologice de aplicare a OG nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor sunt specificate procedurile necesare pentru certificarea competenţelor profesionale. Suplimentul descriptiv al certificatului având la bază modelul european, constituie o anexă la aceste norme metodologice şi se doreşte a fi un document care să sprijine înţelegerea certificării profesionale în concordanţă cu competenţele demonstrate, facilitând ocuparea şi mobilitatea forţei de muncă. In acest cadru legal şi instituţional, FPC în România se bazează pe următoarele principii: • atât formarea, cât şi procesele de evaluare sunt bazate pe competenţe; • formarea şi evaluarea au la bază standarde ocupaţionale unice la nivel naţional; • ambele procese includ măsuri de asigurare a calităţii - monitorizare şi evaluare (verificare internă, verificare externă, auditare, medierea consensului etc.) Trebuie remarcat faptul că, deşi s-au înregistrat progrese pe linia reformării legislative a sistemului de FPC, multe reglementări nu au fost, însă, corelate corespunzător sau nu au aplicabilitate practică din cauza sistemului defectuos de organizare, coordonare şi evaluare a sistemului de pregătire prin intermediul diferitelor instituţii la nivel local şi la nivel naţional. În plus, lipsesc în unele situaţii mijloacele coercitive de aplicare a legii. O astfel de situaţie se regăseşte în Codul muncii, care prevede obligaţia angajatorilor de a asigura angajaţilor programe de formare continuă, fără a preciza măsurile de sancţiune ce se impun în situaţia nerespectării legii. De aceea, o lege-cadru pentru educaţia şi formarea profesională (EFP) a adulţilor, care să asigure corelaţiile necesare implementării sistemului de credite transferabile în întregul sistem de învăţământ şi FPC rămâne, în continuare, pentru România, o necesitate, iar Olanda poate fi şi în acest caz un exemplu de bună practică. 17

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 1.3. Evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale dobândite în contexte informale şi non-formale In comparaţie cu alte SM ale UE, Olanda are un sistem bine închegat al certificării rezultatelor învăţării non-formale şi informale. Caracteristicile specifice sistemului olandez sunt: • certificarea are loc întotdeauna prin raportare la un standard naţional şi trebuie să se incheie cu acordarea unui certificat de competenţe în care se precizează ce ştie şi ce este capabil să facă sau să înţeleagă candidatul în corelaţie cu standardul respectiv; • furnizorii de educaţie şi formare profesională publici şi privati pot oferi/acorda această certificare; • certificarea este orientată spre piaţa muncii/dezvoltarea carierei profesionale şi spre educaţie şi formare profesională (deoarece permite scurtarea participării la un program de educaţie sau formare profesională); • oricine poate parcurge un proces de evaluare şi certificare, nu există restricţii în termeni de sector de educaţie şi formare profesională sau de instituţii. Foarte interesant de remarcat în cazul Olandei este faptul că sistemul de certificare a competenţelor dobândite în contexte informale şi non-formale este finanţat prin instrumente fiscale aplicate atât angajatorilor, cât şi persoanelor fizice. In anii 2009 – 2010, guvernul olandez a adoptat unele măsuri în vederea întăririi sistemului de asigurare a calităţii acestui tip de certificare, în sensul că numai furnizorii care respectă “Codul de calitate” oficial sunt autorizaţi să ofere procese de evaluare şi certificare ale căror costuri sunt deductibile din obligaţiile fiscale. Acest stimulent fiscal este important, deoarece un proces de evaluare şi certificare a competenţelor costă cca. 1.500 EUR. In anul 2001, a fost înfiinţat Centrul de Cunoaştere pentru Evaluarea şi Certificarea Rezultatelor Invăţării Anterioare (Kenniscentrum EVC), în scopul de a dezvolta, colecta şi disemina cunoştinţele despre procedurile de certificare a competenţelor dobândite (EVC = erkennung vervorven competenties), în beneficiul partenerilor sociali, guvernului, formatorilor şi intermediarilor de pe piaţa muncii. In noiembrie 2006, actorii de pe piaţa recunoaşterii competenţelor dobândite în alte contexte decât cel formal (cumpărători şi ofertanţi de procese de evaluare şi certificare) au încheiat acorduri cu guvernul în vederea asigurării calităţii. Astfel a rezultat Codul de Calitate, care statuează procedurile de evaluare şi certificare a rezultatelor învăţării anterioare, cod a cărui utilizare este obligatoriu pentru furnizorii de astfel de procese care vor să fie recunoscuţi de către stat. 18

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 In România, OG 129/2000 reglementează şi autorizarea centrelor de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale (CECCP), proces în urma căruia persoanele juridice de drept public sau privat, române ori străine, care desfăşoară activităţi de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte cai decât cele formale, pot elibera certificate de competen ţe profesionale cu recunoaştere naţională. In vederea autorizării centrelor de evaluare a competenţelor profesionale, de către ANC, se parcurg următoarele etape: • certificarea evaluatorilor de competenţe profesionale; • elaborarea instrumentelor de evaluare; • testarea instrumentelor de evaluare în condiţii de muncă reale, prin realizarea de către fiecare evaluator a unui număr minim de 5 procese de evaluare; • culegerea dovezilor necesare demonstrării îndeplinirii criteriilor; • întocmirea listei dovezilor; • întocmirea matricei de stabilire a nivelului de performanţă; • întocmirea raportului de evaluare; • depunerea cererii de autorizare însoţită de dosarul de autorizare; • analiza dosarului de autorizare; • soluţionarea cererii de autorizare; • eliberarea autorizaţiei de funcţionare. Iar criteriile de evaluare a centrelor au în vedere următoarele elemente: • resurse - centrul are acces la resurse umane şi dispune de resursele materiale care să permită efectuarea de evaluări; • cunoştinţe şi experienţă recente - evaluatorii centrului urmăresc evoluţia ocupaţiilor în domeniul respectiv şi sunt permanent preocupaţi de dezvoltarea profesională proprie; • materiale şi documentaţie - centrul concepe şi produce materiale corespunzătoare care să permită evaluarea corectă a competenţelor profesionale în concordanţă cu standardul ocupaţional pentru care oferă servicii de evaluare (instrumente de evaluare şi materiale de promovare a sistemului de evaluare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale); • derularea proceselor de evaluare - centrul respectă caracteristicile şi principiile evaluării competenţelor profesionale, stabilite de lege; 19

UNIUNEA EUROPEANĂ • GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 difuzarea informaţiilor - centrul difuzează informaţii şi materiale cu privire la condiţiile de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale; • egalitatea de şanse - centrul oferă oportunităţi egale şi nediscriminatorii tuturor candidaţilor care doresc să fie evaluaţi în vederea obţinerii unui certificat de competenţe profesionale; • procedura de contestare - centrul are un sistem transparent care permite candidaţilor să conteste decizia de evaluare "încă nu competent", raportată la anumite unităţi de competenţă, şi să beneficieze de o nouă evaluare pentru acele unităţi de competenţă, efectuată de un alt evaluator; • evidenţa înregistrărilor - centrul are un sistem de gestionare a informaţiilor rezultate din procesele de evaluare. Ordinul nr.4543/468 din 23 august 2004, pentru aprobarea Procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte cãi decât cele formale (emitent: Ministerul Educaţiei şi Cercetării nr. 4543 din 23 august 2004 şi Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei nr. 468 din 8 septembrie 2004), cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă baza legală pentru aprobarea procedurilor de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute în context non-formal şi/sau informal. Procedura de evaluare şi certificare a fost elaborată în conformitate cu standardul ISO 17024 privind ”Criteriile generale pentru organismele de certificare ce efectuează certificarea personalului” care specifică criteriile generale pe care trebuie să le respecte un organism de certificare a personalului pentru a fi recunoscut la nivel naţional şi internaţional ca fiind competent şi fiabil să asigure funcţionarea unui sistem de certificare a personalului indiferent de sectorul implicat şi cu practicile europene în domeniul asigurării calităţii sistemelor de evaluare şi certificare de personal. La fel ca şi în Olanda, competenţele dobândite în contexte non-formale sau informale se evaluează şi certifică în mod obligatoriu raportat la un standard ocupaţional. Astfel, instrumentele de evaluare se dezvoltă pe baza aceluiaşi standard ocupaţional (unic la nivel naţional) ca şi programele de FPC autorizate. Se poate spune însă că metodologia de autorizare a centrelor de evaluare şi certificare a competenţelor dobândite în alte contexte decât cel formal impune un sistem de asigurare a calităţii mai bun decât cel din sistemul de autorizare a furnizorilor de FPC în Romania. Dar evaluarea şi certificarea rezultatelor învăţării anterioare nu este adoptată pe scară largă, nu este încă agreată de angajatori (sau este prea puţin cunoscută). Pe de altă parte, spre deosebire de Olanda, sistemul românesc de evaluare şi certificare a competenţelor dobândite în contexte informale şi non-formale este lipsit de orice fel de stimulente de ordin financiar – nici angajatorii nu sunt stimulaţi să-şi evalueze 20

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 angajaţii în centre de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale, nici persoanele care doresc să urmeze un proces de evaluare şi certificare nu au surse de subvenţionare, în condiţiile în care un astfel de proces este încă foarte costisitor, ţinând cont de puterea de cumpărare a celor interesaţi. In plus, în condiţiile în care certificatele de competenţe acordate de centrele de evaluare sunt identice cu cele acordate de furnizorii de FPC autorizaţi (şi au aceeaşi valoare percepută pe piaţa muncii), pe când procesul de evaluare este mai complicat şi, adeseori, costul este mai mare decât în cazul parcurgerii unui program de FPC autorizat, cei interesaţi să obţină recunoaşterea competenţelor profesionale prin certificare, vor prefera FPC în detrimentul proceselor de evaluare a competenţelor dobândite în contexte informale sau non-formale. 1.4. Cadrul Naţional al Calificărilor în Olanda raportat la Cadrul European al Calificărilor In Olanda, proiectarea Cadrului Naţional al Calificărilor (CNC) a demarat în anul 2009, când o primă variantă a fost prezentată ministrului educaţiei. La mijlocul anului 2010 a început şi procesul de referenţiere la Cadrul European al Calificărilor, proces dependent în totalitate de introducerea unui set coerent de niveluri bazate pe rezultatele învăţării care să integreze întregul sistem de educaţie şi formare profesională din Olanda. Astfel, Olanda a adoptat în septembrie 2011 un CNC pe 8 niveluri de calificare ca şi CEC (EQF), la care însă se adaugă un nivel de acces (entry level) mai jos decât cele 8 identice cu cele ale CEC, un cadru care include absolut toate tipurile de calificări, inclusiv calificările din învăţământul superior, cadru care a fost racordat la cel european în 2009. In procesul de dezvoltare a CNC, un rol important l-a jucat NLQF-EQF Committee (Comitetul CNC-CEC), având responsabilitatea de a asigura calitatea, relevanţa şi valoarea adaugată a CNC şi referenţierea acestuia la CEC. De altfel, multe dintre principiile cheie ale CEC şi în special utilizarea rezultatelor învăţării erau deja aplicate în sistemul olandez de educaţie şi formare profesională pe scară largă încă înainte de demararea procesului de referenţiere la CEC. Nucleul central al CNC îl constituie calificările reglementate de trei ministere: Ministerul Educaţiei, Culturii şi Stiinţei, Ministerul Afacerilor Economice şi Ministerul Sănătăţii, Bunăstării şi Sportului, dar în principiu cadrul naţional este deschis şi „altor calificări”, cum ar fi, de exemplu, cele acordate de sectorul privat, adică de întreprinderi/firme sau organizaţii profesionale la nivel sectorial, calificări care nu sunt reglementate sau certificate de către ministere sau alte autorităţi publice din domeniul calificărilor profesionale. Includerea acestor calificări şi clasificarea lor în registrul naţional al calificărilor se face la cererea organismelor responsabile pentru acordarea diplomelor sau certificatelor, de obicei furnizorii de formare profesională care conduc la obţinerea calificărilor respective. 21

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 Experţii CEDEFOP („Development of NQFs in Europe”, Oct.2011) consideră că integrarea calificărilor reglementate de ministere cu “alte” calificări într-un unic CNC în Olanda va conduce la o substanţială îmbunătăţire a înţelegerii nivelurilor de calificări oferite şi a corelaţiilor dintre diferitele niveluri. In conformitate cu Ministerul Educaţiei din Olanda, CNC olandez se adresează unui grup larg de beneficiari şi vizează următoarele obiective: • să dea posibilitatea cetăţenilor de toate vârstele şi aflaţi în diferite situaţii sociale să-şi identifice nivelul de educaţie şi formare profesională în scopul alegerii unui program de formare prin care să-şi valorifice în mod eficient abilităţile/aptitudinile; • să permită angajatorilor şi persoanelor fizice să înţeleagă nivelurile calificărilor naţionale şi internaţionale existente (prin corelarea CNC cu CEC/EQF) şi modul în care acestea relaţionează între ele; • să arate clar modul în care diferitele calificări contribuie la îmbunătăţirea abilităţilor/aptitudinilor angajaţilor pe piaţa muncii. Astfel, CNC olandez oferă o nouă modalitate de descriere a calificărilor existente (şi nu o reformă de sistem) în Olanda, punând accentul pe următoarele principii cheie: • nivelurile de calificare nu se referă la şi nu sunt definite prin apartenenţa la diferitele sectoare/subsisteme ale sistemului de educaţie; • nivelurile de calificare nu se referenţiază cu diferite diplome sau titluri (de exemplu, o calificare de nivel 6 nu aparţine automat învăţământului superior şi obţinerea acestui nivel de calificare nu asigură în mod automat diploma de licenţiat din sistemul universitar); • toate nivelurile de calificare din CNC olandez sunt accesibile/deschise tuturor calific ărilor obţinute în orice sector/subsistem din sistemul de educaţie şi formare profesională din Olanda. Aceste principii cheie califică CNC din Olanda ca unul din cele mai avansate CNC în rândul celor adoptate în SM ale UE în ultimii ani, prin faptul că oferă un cadru comprehensiv în care toate cele 8 niveluri sunt deschise tuturor calificărilor, indiferent de sistemul în care au fost dobândite. Descriptorii de nivel sunt însoţiţi de descrierea cunoştinţelor care determină gradul de dificultate al abilităţilor/aptitudinilor necesare: • Cunoştinţele reprezintă totalitatea faptelor, principiilor, teoriilor şi modalităţilor de a munci, aferente unei ocupaţii sau unui domeniu de cunoaştere. 22

UNIUNEA EUROPEANĂ • GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 Aplicarea/punerea în practică a cunoştinţelor înseamnă să reproduci, analizezi, integrezi, evaluezi, să combini şi să aplici cunoştinţele dobândite în practicarea unei ocupaţii sau într-un domeniu al cunoaşterii. • Abilitatea/aptitudinea de a rezolva probleme reprezintă capacitatea de a recunoaşte sau identifica şi de a rezolva problemele identificate. • Abilităţile/aptitudinile de a învăţa şi a se dezvolta înseamnă capacitatea de dezvoltare personală în mod autonom sau sub supraveghere. • Abilităţile/aptitudinile de informare înseamnă să obţii, colectezi, procesezi, să combini, să analizezi şi evaluezi informaţiile. • Abilităţi/aptitudini: • Abilităţile/aptitudinile cognitive se referă la gândirea logică, intuitivă şi creativă. • Abilităţile/aptitudinile practice se referă la abilităţile psihomotorii de a aplica metode, a utiliza materiale, instrumente şi unelte într-un anumit context. • Abilităţile/aptitudinile de comunicare înseamnă să fii capabil să comunici pe baza unor convenţii relevante pentru un anumit context. • Responsabilitatea şi independenţa înseamnă abilitatea demonstrată de a colabora cu alţii şi a-şi asuma responsabilitatea pentru propria muncă sau pentru propriile rezultate ale învăţării sau pentru rezultatele altora. Rezultatele învăţării sau abordarea în termeni de competenţe este acceptată şi implementată pe scară largă în sistemul de educaţie şi formare profesională din Olanda, în baza faptului că există o puternică tradiţie a guvernanţei educaţiei şi formării profesionale prin stabilirea de obiective, abordare care a condus la sistemul bazat pe competenţe. Sistemul educaţiei şi formării profesionale (EFP) este cel mai avansat în orientarea pe competenţe, ca urmare a unei reforme substanţiale care a fost implementată în acest sistem. Dar aceleaşi tendinţe se observă şi în sistemul educaţiei generale şi al învăţământului superior, chiar dacă mai puţin sistematic. Introducerea Cadrului Naţional al Calificărilor din Invăţământul Superior (CNCIS) a contribuit la trecerea în mod generalizat la abordarea în termeni de rezultate ale învăţării, reflectată în special prin utilizarea pe scară largă în Olanda a validării rezultatelor învăţării în contexte non-formale şi informale. Schema de elaborare a calificărilor şi programelor de formare bazate pe acestea din sistemul EFP, în strânsă colaborare cu partenerii sociali, este redată în figura 2. 23

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 Fig.2. Procesul de elaborare a calificărilor şi programelor de formare bazate pe acestea Sursa: S-BB In acest context, noul CNC este privit ca un instrument ce poate fi utilizat pentru întărirea în continuare a rolului validării competenţelor dobândite în orice context şi transformarea acesteia într-o parte integrată în sistemul calificărilor din Olanda. Integrarea procesului de validare în CNC va facilita conectarea la o gamă extrem de variată de activităţi educative şi contexte de învăţare, inclusiv cele din sectorul privat. In privinţa CNC, România este în plin proces de adoptare a hotărârii de guvern privind CNC cu referenţiale la CEC/EQF şi proiectul vizează trecerea de la 5 niveluri de calificare existente până în prezent (în practică, odată cu adoptarea Cadrului Naţional al Calificărilor din Invăţământul Superior pe cele 3 niveluri, deja a apărut o neconcordanţă cu sistemul pe 5 niveluri, în care învăţământului superior îi aparţineau numai 2 niveluri – 4 şi 5). ANC este instituţia care are misiunea adoptării noului CNC, precum şi a dezvoltării Registrului Naţional al Calificărilor. De aceea, experienţa Olandei în acest domeniu poate fi de folos ANC în definitivarea proiectului CNC, iar modelul olandez de dezvoltare a calificărilor profesionale ar putea fi preluat şi în România, unde în prezent, în conformitate cu metodologiile de elaborare a analizelor ocupaţionale, standardelor ocupaţionale şi a calificărilor corespunzătoare, nu există obligaţia de a dezvolta în mod unitar şi corelat calificările de diferite niveluri pentru o arie ocupaţională. 24

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE AMPOSDRU Fondul Social European POS DRU 2007-2013 InstrumenteStructurale 2007 - 2013 II. Procesul de recunoaştere a calificărilor profesionale în Olanda 2.1. Cadrul legal şi instituţional al recunoaşterii calificărilor dobândite în alte SM ale UE, SEE şi Confederaţia Helvetică Actualul cadru normativ european în domeniul recunoaşterii calificărilor profesionale dobândite în SM ale UE este format în principal din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, dar şi de o serie de directive sectoriale în cazul unor profesii care nu sunt acoperite sau sunt acoperite numai în anumite situa ţii specifice de Directiva 2005/36/CE (cum ar fi, de exemplu, Directiva 2006/43/CE privind auditul statutar în cazul profesiei de auditor financiar, Directiva 2002/92/EC în cazul intermediarilor din asigurări sau Directivele 1977/249/CEE şi 1998/5/CE în cazul avocaţilor). Directiva 2005/36/CE instituie un sistem de recunoaştere a calificărilor profesionale pentru a contribui la flexibilizarea pieţei muncii în UE, pentru a continua liberalizarea în domeniul prestării de servicii (Directiva 2006/123/CE privind libera circulaţie a serviciilor), pentru a încuraja recunoaşterea automată a calificărilor şi a simplifica procedurile administrative. Această

Add a comment

Related presentations

Related pages

Egiptul Antic - Wikipedia

... prin unificarea politică a Egiptului de Sus și a Egiptului de Jos sub ... Un studiu recent al morfologiei danturii ... Irina Maria Manea, ...
Read more

Proiect Sisteme Fiscale Comparate < Finante (#197809 ...

... Germania, Grecia, Irlanda, Italia ,Luxemburg, Olanda, Portugalia, Regatul ... Fiscalitatea tarilor este prezentata ... Studiu Comparativ privind ...
Read more

Istoria Si Evolutia Operatiunilor de Leasing

... să se răspândească în Europa continentală (Franţa, Olanda, Belgia etc.), ... (vezi mai jos), ... (ca si in majoritatea tarilor din lume) ...
Read more

cercetare.ulbsibiu.ro - :: U L B S :: Cercetare

statistical methods for performance evaluation of web document ... comparative study of genotoxic effects in ... horga irina protensity in ...
Read more

Istoria României - Wikipedia

După retragerea aureliană este refăcută unitatea dacică din stânga Dunării de Jos: ... teritoriul comparativ al României mari ... Regatul României ...
Read more

Cee entrepreneurship summit 2015 prezentarea proiectului ...

Evenimentele Business Days sunt singurele din Romania care efectueaza inainte de fiecare editie cate un amplu studiu de ... tarilor din Uniunea ... Olanda ...
Read more

Asociatii27012015_1 - Scribd - Read books, audiobooks, and ...

Welcome to Scribd! Start your free trial and access books, documents and more.Find out more
Read more