Revista Cronos nr. 2 (43), februarie 2019

50 %
50 %
Information about Revista Cronos nr. 2 (43), februarie 2019

Published on June 8, 2019

Author: oepcsi

Source: slideshare.net

1. coperta 1 „„„AAAtttuuunnnccciii cccââânnnddd nnn---aaammm sssăăă mmmaaaiii pppooottt iiiuuubbbiii pppeee nnniiimmmeeennniii,,, aaammm sssăăă mmmooorrr... VVVoooiii,,, ccceeeiii cccaaarrreee șșștttiiițțțiii cccăăă mmmeeerrriiitttaaațțțiii dddrrraaagggooosssttteeeaaa mmmeeeaaa,,, aaavvveeețțțiii gggrrriiijjjăăă sssăăă nnnuuu mmmăăă uuuccciiidddeeețțțiii...""" GGGeeeooo BBBooogggzzzaaa

2. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 2 coperta 2 sumar revistă EDITORIAL 3 NICOLAE VASILE 3 CRONOLOGIE 5 RODICA BOGDAN 5 ESEU 7 DANDU BRIEL 7 POEZIE 11 GABRIELA ENESCU 11 ION CUZUIOC 12 CONSTANTIN MÂNDRUȚĂ 13 COSTEL AVRĂMESCU 14 ILIANA CĂTĂNESCU 15 NICU DOFTOREANU 16 FLORIN T. ROMAN 17 PAUL ROTARU 18 IOAN MUNTEAN 19 MARIA GIURGIU 20 VLADIMIR NICHITA 20 LENUŞ LUNGU 21 INTERVIURI 22 LENUȘ LUNGU 22 DIALOGURI PRIVIGELIATE 24 DAN LUPESCU 24 PROZĂ 28 SIVIA GIURGIU 29 CATI URUCU 33 NICOLETA MIJA 34 CORINA MATEI 35 COLECŢII 39 MADA CAZALI 39 NOTE DE CĂLĂTORIE 35 40 FLORENTIN SMARANDACHE 40 CRONICĂ DE CARTE 36-41 43 VICTOR RUSU 43 TEATRU 47 VLAD SĂRĂTILĂ 47 TRADUCERI 50 GABRIELA MIMI BOROIANU 50 PAGINI INTERNAŢIONALE 51 NICOLAE VASILE 51 LUCA CIPOLLA 52 AUTORI STRĂINI 53 ROBERTO VOLTI 53 STEFANO CAPASSO 53 LUCIANO PELLEGRINI 54 LORENZO LANDINI 54 CENACLU CRONOPEDIA 55 NICU DOFTOREANU 55 LECTURI ÎN FOILETON 56 NICOLAE VASILE 56 ADRIAN SCRIMINȚ 59 REVISTA REVISTELOR 63 COPERTA 4 LIVIU REBREANU 64 amintiri din Biblioteca Cronopedia Amprente temporale- antologie de poezii cronopediene, Editura Docucenter, Bacău, 2011 Coordonatori: Lenuş Lungu şi Ioan Muntean Coperta: Ioan Muntean Tehnoredactare şi corectură: Ioan Muntean Grafică: Elena Cristina Dincă Revistă internaţională de cultură, Fondată la Constanța, martie 2013 ISSN 2286 – 1963 ISSN-L 2286 – 1963 Revista culturală C r o n o s ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură poate fi citită online pe site-ul Cronopedia. Email: cronostaifas@gmail.com tel.: 0770406865, 0762655234 Comenzi pentru achiziționarea revistei se pot face pe site-ul Cronopedia şi pe adresa de email de mai sus. REDACŢIA: Director fondator: Lenuş Lungu Director: Nicolae Vasile Redactor şef: Ioan Muntean Secretar de redacţie: Gabriela Mimi Boroianu Redactori & colaboratori: Gabriela Mimi Boroianu, Lenuş Lungu, Camelia Ardelean, Adriana Iftimie Ceroli, Mircea Gordan, Agafia Dragan, Rodica Bogdan Grafică şi ilustrare: Ioan Muntean Coperţi: Ioan Muntean (selectare foto web) Tehnoredactare: Ioan Muntean Corectură: Gabriela Mimi Boroianu Colaboratori: Ion Cuzuioc - Ambassador of Peace – Chișinău, prof. Smaranda (Mada) Cazan-Livescu UNIFERO & Diplomatic – USA Responsabilitatea privind conținutul textelor publicate în revista C r o n o s – Peniţa de Aur – izvor de cultură aparţine în mod direct autorilor care le semnează, în numele libertății de exprimare. Reproducerea - integrală sau parţială - a revistei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale. ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 201919 2

3. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 3 editorial editorial 3-4 Nicolae Vasile Lumina creației, deasupra binelui și răului Creația este atribuția lui Dumnezeu, care a făcut lumea în șapte zile... Dar, după aceea?... Alte lumi n-a mai făcut și s-a dedicat, printre altele, de „administrarea” creației în unica lume existentă, despre care nu știm cât este de întinsă!... Din întâmplări reale, de mai mare sau mai mică amploare, de la creatori mai mari sau mai mici, multe consemnate de istorie, cunoaștem că diversele forme de creație vin în capul creatorilor acestora instantaneu, fie că le visează, fie că le sunt inoculate într- un fel sau altul etc. Cei mai mulți poeti, compozitori, pictori etc. susțin că s-au trezit, pur și simplu, cu subiectul creației în cap. Evident, majoritatea oamenilor obișnuiți nu cred, dar acesta nu este un impediment de a merge mai departe cu acest raționament. Matematicianul indian Srinivasa Ramanujan Iyengar (n. 1887 - d. 1920), fără a fi școlit tradițional, încă din copilărie, visa o serie de formule matematice de mare noutate și complexitate, într-un limbaj diferit de cel uzual în matematica momentului, pe care le transcria. Un apropiat, sesizându-se de aceste întâmplări a facut demersurile necesare trimiterii acestuia la Colegiul Trinity din Cambridge, în Anglia, unde, transpunând cele visate în limbajul matematic conventional, a adus contribuții substanțiale în domeniile analizei matematice, teoriei numerelor, seriilor infinite și fracțiilor continue, recunoscute de marii matematicieni ai vremurilor respective, după o serie de dispute. Balade precum Mesterul Manole mai sunt multe în lume, care dau o semnificație divină asupra conjuncturii în care au apărut multe dintre creațiile artistice reprezentative existente, și care, într-un fel sau altul, descriu un dialog între Creatorul Suprem și pamânteanul desemnat să ducă la îndeplinire creația respectivă. Putem spune că, după o selecție numai de El cunoscută, Dumnezeu a făcut și continuă să facă un transfer de lumină a creației spre anumiți oameni pe baza cărora omenirea a evoluat științific, artistic etc. la nivelul actual. (Poezia Apare creația!...) Dar ce le transferă Domnul acestora?... Pentru a aprofunda înțelegerea transferurilor individuale, din domeniul creației, trebuie să analizăm întâi transferul de dumnezeire generală, la nivelul umanității, care a avut loc la nivelul binelui și răului: Iisus Hristos (Mesia, în Vechiul Testament), fiul lui Dumnezeu, reprezentând modelul binelui, pe care omul obișnuit să caute să-L imite în viața sa pământeană și Satan, (Belzebut, în Vechiul Testament), un înger repudiat de Dumnezeu pentru nerespectarea celor cerești, reprezentând modelul răului, de care omul de rând trebuie să se ferească. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este și peste bine, și peste rău, într-un mod care seamănă a logică

4. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 4 editorial binară, și, astfel, instaurează și menține un echilibru al umanității. Tot un astfel de transfer îl face Domnul și în cazul creației umane, adică creatorului pământean îi transferă atât binele cât și răul. Coborând pe pământ, în relația om obișnuit-om creator, omul obișnuit se așteaptă să vadă la nivelul oamenilor creatori doar binele, aceștia, considerând acceptabil, ca rezultat al credinței, doar modelul reprezentat de Iisus Hristos, iar oamenii creatori se prezintă în societate drept ceea ce sunt, o combinație de bine cu rău, ceea ce au primit prin transfer de la Dumnezeu. Din această dihotomie, în care inițial și prioritar este reprezentat binele, rezultă toate aspectele divergențelor geniu-societate, în literatura română, acestea începând cu celebra lucrare “Gâlceava înțeleptului cu lumea”. În viața creatorilor adevărați există un punct anume, în care aceștia, aflați până atunci doar în zona binelui, conștientizează trecerea deasupra binelui și răului, abordând vizibil și aspecte specifice răului, iar întâmplarea respectivă poartă un nume: momentul Pactului cu Diavolul. Până atunci, toți creatorii au o doză de ipocrizie, abia după aceea, sunt realmente sinceri în creația lor. Un exemplu celebru de asemenea întâmplare, un pact, dirijat cumva, este cel referitor la marele poet persan Muhammad Rumi (n. 1207 - d. 1273), anterior derviș (calugăr musulman), fără preocupări filozofice, literare, remarcabile, fiind preocupat în mod exclusiv numai de zona binelui. Întâlnirea din anul 1244 cu Shams din Tabriz (n. 1185 - d. 1248), cunoscut „instructor spiritual” al acelor vremuri, i-a schimbat radical viața. Acesta l-a convins să cultive și locuri, și oameni din afara zonei convenționale precum: bordeluri, unde căuta să le convingă pe angajate că nu este bine ce fac, cluburi, unde a și participat la inventarea unui nou tip de dans „dervișii rotitori”, devenit foarte popular, ulterior. Moartea suspectă a instructorului l-a trecut într-o stare psihică deosebită de cea anterioară, a parăsit definitiv vechiul său stil de viață și a început ceea ce avea să devină una dintre cele mai profunde creații din istoria omenirii. Altfel, ar fi rămas un simplu derviș!... Apare creaţia!... Mai este un fapt ceresc pe care vi-l dăruiesc, creaţia, atribuţie divină, poate şi spre voi să vină! Din nefiinţă în fiinţă, din dorinţă şi putinţă, v-am creat cândva pe toţi, fii mei sunteți, vii sau morţi! Să vă fie vouă bine, v-am dăruit credinţa-n Mine, dovadă de prietenie, v-am lăsat Fiu’-n custodie! Să aveţi o viaţă plină, din puterea Mea divină, veţi putea crea şi voi, artă, ştiinţă, lucruri noi! (Nicolae VASILE, Universul ciclic)

5. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 5 cronologie eveniment literar 5-6 cronologie Rodica Bogdan Calendar literar (născuţi în februarie) 4.02.1809 - Vasile Cârlova (m. 1831) - poet și ofițer român, care a scris doar cinci poezii dar a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu și a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. 6.02.1908 - Geo Bogza (m. 1993) - scriitor, jurnalist, poet român, teoretician al avangardei, asociat cu nașterea mișcării suprarealiste din România, fratele muzicianului Alexandru Bogza și al scriitorului Radu Tudoran (pseudonimul lui Nicolae Bogza). 07.02.1812 - Charles Dickens (m. 1870) - criitor englez reprezentativ pentru realismul secolului al XIX- lea, cunoscut prin opere precum Marile speranțe, Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Martin Chuzzlewit, Dombey și fiul, Timpuri grele, Dugheana cu vechituri (Pravalia cu antichități), Documentele postume ale clubului Pickwich, Nicholas Nickeby, Barnaby Rudge, Poveste despre două orașe (ultimele două, romane istorice). 08.02.1828 - Jules Verne (m. 1905) - scriitor francez și un precursor al literaturii științifico-fantastice. 9.02.1908 - Cicerone Theodorescu (m. 1974) – poet român, a lucrat ca editor și reporter, a atras atenția specială pentru versurile sale inspirate din munca și suferința feroviarilor. 10.02.1898 - Bertolt Brecht (m. 1956) - dramaturg, poet și regizor german, inițial expresionist, întemeietor al instituției teatrale "Berliner Ensemble", inițiator al "teatrului epic", a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice. 12.02.1894 - Otilia Cazimir (m. 1967) - scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii. 12.02.1899 - Isac Peltz (m. 1980) - scriitor și jurnalist evreu-român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A scris numeroase roman și nuvele, între care mai cunoscute sunt: „Calea Văcărești”, „Foc în hanul cu tei”, „Moartea tinerețelor”. 14.02.1928 - Radu Cârneci (m. 2017) - poet reprezentativ al perioadei postbelice și mai apoi postcomuniste a literaturii române. A fost, de asemenea, jurnalist, editorialist și un asiduu traducător de poezii, autor al unor antologii valoroase. 14.02.1935 - Grigore Vieru (m. 2009) - poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. 15.02.1834 - V. A. Urechia (Vasile Alexandrescu- Urechia) (m. 1901) - istoric, scriitor, om politic român, membru fondator al Academiei Române. 15.02.1840 - Titu Maiorescu (m. 1917) - academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și scriitor român mason, prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX- lea și începutului secolului XX. 15.02.1921 - V. Em. Gălan (m. 1995) - prozator român care a scris romane inspirate de transformarea socialistă a agriculturii, proză de atmosferă, comedii și reportaje. 16.02.1924 - Ion Hangiu - cărturar de seamă, iniţiator

6. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 6 cronologie de programe culturale cu importanţă pedagogica, istoric literar prestigios; cel mai important istoric al presei din întreaga cultură română. 17.02.1952 - Stelian Tănase - scriitor, eseist, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor, realizator de televiziune și analist politic român. 19.02.1633 - Miron Costin (m. 1691) - boier, diplomat, om politic și un important istoric al Principatului Moldovei. 19.02.1904 - Mircea Vulcănescu (m. 1952) - economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog și profesor de etică român, condamnat de un tribunal din România pentru crime de război. 19.02.1936 - Marin Sorescu (m. 1996) - scriitor român (poet, dramaturg, prozator), membru titular (din 1992) al Academiei Române. 19.02.1940 - Mircea Radu Iacoban - dramaturg, prozator, scenarist român. 20.02.1924 - Eugen Barbu (m. 1993) - membru corespondent al Academiei Române, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist și om politic român, laureat al premiului Herder. 20.02.1927 - Mircea Maliţa (m. 2018) - academician român, diplomat, matematician, profesor universitar și eseist. 21.02.1805 - Timotei Cipariu (m. 1887) - erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, politician în Transilvania, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, poliglot (cunoștea circa 15 limbi) 21.02.1865 - Anton Bacalbaşa (m. 1899) - ziarist, prozator și traducător român, creatorul personajului literar Moș Teacă. 22.02.1810 - Grigore Alexandrescu (m. 1885) - poet și fabulist român. 22.02.1903 - Tudor Muşatescu (m. 1970) - poet, prozator, dramaturg și umorist român. 22.02.1904 - Nagy István (m. 1977) - prozator și dramaturg român de limbă maghiară, membru titular (din 1974) al Academiei Române. 23.02.1912 - Romulus Vulcănescu (m. 1999) - scriitor și etnolog, membru de onoare (1993) al Academiei Române. 26.02.1938- Bogdan Petriceicu Haşdeu (m. 1907) - scriitor și filolog român, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile. 26.02.1802 - Victor Hugo (m. 1885) - poet, dramaturg și romancier francez. Scriitor romantic, a fost pair al Franței din 1845, senator al Parisului și membru al Academiei Franceze din 1841. Printre operele sale cele mai cunoscute se numără Mizerabilii și Notre-Dame de Paris. 28.02.1754 - Gheorghe Şincai (m. 1816) - istoric, filolog, traducător și scriitor român, reprezentant al Școlii Ardelene.

7. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 7 eseu eseu 7-12 Dandu Briel Timpul care nu există! Timpul este prezent în toate dar fără să existe! Am citit recent un comentariu prin care cineva spunea că a descoperit cum într-un anumit loc de pe pământ timpul se scurge cu câteva miimi mai incet într- o anumită perioadă și atunci m-am întrebat: o fi auzit acea persoană de anomaliile magnetice care există în anumite locuri?. În unele zone sunt atât de puternice încât fac o mașină să urce cu motorul oprit și locurile sunt cunoscute chiar în Romania. Ce fenomen mai simplu poate fi decât acela prin care o anomalie magnetică face ca un ceas să meargă mai încet. Din moment ce acest fapt se petrece numai în locul cu pricina, iar eu știu că timpul nu există, sub nicio formă palpabilă, de ce să nu fim de acord că este vina magnetismului terestru și nu a ceva ce este doar o formă de gândire. Este ca și cum ai spune că, în acel loc, timpul se opune chiar trecerii lui, ceea ce este ieșit din comun. Și, chiar așa, dacă ar fi să considerăm că numai acolo timpul se scurge mai lent, ne întrebăm: despre care timp vorbim, al cui, al celui cu ceasul sau al tuturor și restul timpului ce face, se scurge altfel în alte părți? Adică timpul trece peste tot normal dar într-un anumit loc o ia mai domol ca și cum ar fi făcut din mai multe părți din care unele merg ca lumea iar altele sunt mai leneșe. Rar ceva mai naiv gândit! La fel se mai susține că cei care zboară în cosmos trăiesc mai mult deoarece pentru ei timpul trece altfel. Iar mi se pare o teorie eronată, având în vedere că timpul nu există și mult mai plauzibil mi se pare să afirm că, datorită imponderabilității, orice proces din celula umană se desfășoară mult mai lent și asta face ca omul să se uzeze și să îmbătrânească mult mai greu în spațiu. Să luăm exemplu de la broștele țestoase care își reduc la minim funcțiile vitale și trăiesc astfel sute de ani. Pentru un om aflat pe pământ sigur este greu să facă așa ceva dar în cosmos totul vine de la sine. Și în acest caz se consideră grșit că timpul nu mai este universal valabil ci pe bucăți și fiecare merge cum vrea în funcție de zonă. Chiar teoria care susține că timpul se curbează la o anumită gravitație din găurile negre mi se pare mult exagerată având în vedere că nu avem ce să curbăm. Cum să curbezi ceva care nu există? Și în fond, de ce să se curbeze când el nu este materie ci doar un gând, cum să curbezi un gând? Adică el trece normal peste tot, așa cum gândește toată lumea și la un moment dat o

8. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 8 eseu ia așa într-o altă direcție atras de ceva. Ca și cum ar avea masă! Și iar vine întrebarea: dacă o parte din timp o cotește ce face restul, mai trece sau nu? Sau așteaptă partea evadată să se corecteze? Și apoi ce se petrece cu cel care a cotit, rămâne cotit și o ia pe altă parte, și ajungem iar la varianta în care susuținem că timpul e făcut din mai multe timpuri ceea ce este imposibil. Adică o parte trece mai încet, alta și mai încet iar alte părți o cotesc și așa rezultă, la final, că timpul ăsta e foarte indisciplinat și se comportă exact ca și cum ar fi vorba de un gând uman care face tot felul de jocuri. E adevărat că mulți consideră timpul ca fiind liniar, fără absolut nicio justificare, și asta e încă o davadă că lumea face ce vrea cu timpul căci el este evident un simplu gând, iar dacă este liniar nu poți să nu te întrebi cât de groasă este această linie și de unde până unde, iar alții spun că el trece, deși nu l-a văzut nimeni trecând sau măcar plimbându-se de colo colo. Probabil că datorită vieții noastre cu un sens precis de la naștere spre moarte se consideră, intuitiv, că timpul trece cumva invers. O mare eroare! Pe de altă parte este la fel de adevărat că tot ce EXISTĂ se poate curba. Materia există, spațiul există, lumina există, și totul este foarte măsurabil dar cu timpul este o mare problemă deoarece nimeni nu a dovedit că există. Absolut nimeni nu deține o mostră de timp. Este o bășcălie să spui că timpul există deoarece este dovedit și măsurat cu ceasul, când toată lumea știe că măsurarea aceasta nu este decât o convenție umană raportată la mișcarea planetelor, la zile și la nopți. Oricum veșnicia universului nu este afectată de minusculele noastre măsurători. Măsurarea timpului raportată la mișcarea unor planete este o invenție pur umană generată de necesitatea organizării vieților noastre minuscule. Ca să scape de problema timpului chiar Einstein l-a cuplat cu spațiul și a creeat acest continuu spatiu– timp, care face de toate, poate fi parcurs, poate fi îndoit, poate trece, etc... În realitate nici el nu a răspuns la întrebarea privind existența timpului, deoarece nu a putut spune unde este localizat acesta. Sau mai bine spus, de unde începe? Și nici nu și-a pus problema să răspundă la întrebarea: dacă o mașină se deplasează prin mișcare în spațiu și timp cum se face că atunci când stă consumă doar timp. În acestă situație cuplajul spațiu-timp nu mai este valabil, suntem în divorț? Cuplarea spațiului cu timpul este artificială și nu poate fi justificată decât în cazul mișcării, în rest timpul trece de capul lui? Cred că este evident pentru toată lumea că dacă în acest univers nu ar exista nici cea

9. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 9 eseu mai mică mișcare, nici măcar a unui string de materie, noțiune de timp ar fi total inutilă. În cazul nostru e foarte simplu să pui pe seama timpului, mișcarea, viața, îmbătrânirea, moartea în loc să vezi că orice apare, evoluează și apoi dispare. Absolut orice, ființe, obiecte, planete, constelații etc...și niciuna nu are legătură cu timpul uman. Unii mai spun că nici magnetismul nu îl vedem și el există sau că nici undele radio nu le vedem și sunt. Este perfect adevărat, magnetismul se poate măsura și verifica concret, undele radio se pot utiliza pe frecvențe și categorii și așa își dovedesc existența dar cu timpul nu poate face nimeni nimic. Nu se poate depozita, ambala, chiar dacă în mintea unora el se mai și curbează deci ar putea fi ușor de împachetat, nu se poate urmării sub nicio formă chiar dacă oamenirea a inventat ceasul pentru a-l justifica într-un fel. Materia are formă, spațiul are o formă și chiar lumina are nenumărate forme și culori doar timpul nu are nimic, nici formă, nici volum, nici liniar, nici plat, adică în niciun fel. Nimeni nu a demonstrat până acum existența timpului palpabil deoarece nu are cum. Nimeni nu știe unde este acesta și ce este el. Toți stau cu ochii în ceasuri și cu senzația că îl măsoară când de fapt ei își măsoară activitățile după niște reguli inventate. Deasemenea chiar Einstein a recunoscut că timpul este relativ, în funcție de fiecare om și dădea un exemplu de senzație a trecerii timpului când ne aflăm cu mâna pe o plită încinsă. Ceea ce face el prin această idee nu este decât să confirme că timpul este o formă de gândire absolut personală și individuală. Nu există un timp universal valabil ci doar cel gândit de fiecare pe parcursul vieții lui. De aceea avem și senzația că momentele plăcute trec prea repede iar cele dificile abia se scurg sau sunt situații în care avem senzația că timpul s-a oprit în loc.Dacă timpul ar fi universal valabil toți am trăi aceiași secundă, aceeași clipă și ne-am afla cu toții în același moment al lui. Am și eu o contribuție personală la cele de mai sus după ce în perioada armatei am pierdut efectiv numărul zilelor și am „scăpat” trei dintre ele. (de fapt câtă lume nu se întreabă deseori: în ce zi suntem azi?). Metoda pe care am conceput-o și pe care am experimentat-o ani de zile îmi confirmă că timpul este doar un mod de gândire și el depinde de mintea fiecăruia. El nu este universal și fiecare face ce vrea cu timpul din capul lui. Pentru a nu fi un haos general numitorul comun al tuturor este ceasul și fusul orar,care chiar împarte timpul cronometrabil în părți, ca să nu înebunească lumea cu aceeași oră pe tot globul pământesc și fiecare să țină cont de răsăritul lui. „Metoda de trecere din timpul clasic, cronometrabil, într-un timp personal” ne ajută să parcurgem distanțe foarte mari, cu avionul, de exemplu și loc de câteva ore să avem senzația de câteva minute. Este foarte greu de imaginat așa ceva!. În realitate se schimbă, prin voință proprie, doar percepția de trecerea timpului comparabil cu cel indicat de ceas care ne-a înregimentat pe toți. Această metodă se poate utiliza oricând avem nevoie să scurtăm durata resimțită dedicată unui anumit eveniment, mai ales dacă suntem observatori pasivi,

10. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 10 eseu un concert, o slujbă religioasă, un spectacol de teatru... Eu am experimentat-o foarte mult și prima reușită a fost senzația că zborul cu avionul de la Frankfurt la Chicago l-am parcurs în șapte minute și jumătate și nu opt ore. Culmea este că ai în compensație și un puternic sentiment de odihnă și relaxare. Principiile acestei Metode sunt pe net. Ceea ce pare extraordinar este și faptul că, Metoda aplicată invers la scara întregii vieți are aceleași efect, pur și simplu ai senzația că i-ai oprit cursul și nu mai îmbătrânești. Concret, eu m-am oprit cu număratul anilor la o vârstă care mi s-a părut foarte benefică și pozitivă. Nu vreau să mă lungesc pe acest subiect dar organismul și subconștientul meu au preluat această idee, pe care eu am făcut-o publică oricui mă întreba, și de atunci toate testele mele de sănătate și cele de inteligentă sau de reflexe se încadreză numai sub acest prag stabilit. Dacă acum mă întreabă cineva ce vârstă am răspunsul meu este: exact vârsta pe care mi-o dați și spre marea mea plăcere puțini sunt cei care reușesc să ghicească vârsta din buletin. Dacă te hotărăști că tu ești șeful atunci faci ce vrei cu subconștienul tău. Cineva mai spunea și că timpul se poate curba, atât de mult, încât trecutul, prezentul și viitorul ajung simultane. Un fel de ghem sau de cocoloș! Sunt de acord doar cu ultima parte, cu simultaneitatea și pentru asta nu trebuie chinuit timpul deoarece trecutul este acum, chiar în noi,deoarece nimeni nu s-a despărțit de copilul care a fost și care este încă în el, prezentul este acum pentru că el reprezintă însăși existența noastră continuă (viața), el apare și dispare odată cu noi, într-o lume plină de o multitudine de alte prezenturi și este total greșit să considerăm că este doar clipa actuală, nu, el durează cât toată existența noastră și dispare odată cu noi, iar viitorul există acum și asta o pot demonstra răspunzând la orice întrebări legate de viitor, prin metode specifice, ceea ce înseamnă că el este și așteaptă doar să fie desfășurat. Trecutul, prezentul și viitorul sunt forme unice și total individuale ale fiecarui om, ființă sau obiect și nu există nicio legătură de exemplu, între trecutul meu și cel al piramidelor așa cu nu există niciuna între viitorul meu și al altor persoane cu excepția simultaneității în cazul contemporanilor. Mulți nu știu, dar viitorul nu are legătură cu soarta imuabilă și nu este ceva ce ne este dat și care ne determină viața pe tot parcursul ei. El se modifică în fiecare clipă prin deciziile pe care le luăm! În fiecare moment al vieții ne formăm un viitor pe care în următorul moment, prin liberul arbitru, îl putem schimba după dorință. Sigur că trăim și murim, asta e clar, dar de la una la alta drumul depinde de ceea ce noi hotărâm să fim. Cu fiecare hotărâre pe care o luăm viitorul se schimbă în consecință iar cei care susțin că soarta lor este pecetluită aceia nu sunt în stare să și-o hotărască și se complac în a fi niște legume vorbitoare. În concluzie timpul există numai în mintea noastră și singura lui putere este aceea pe care hotărâm noi să i-o dăm!

11. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 11 şi-abdici de la trezire, Țărână printre pași uitați pierduți de noi și depărtați își cântă-a despărțire. Priveam la ceruri uneori și NU ȘTIAM că-mi cazi în zori în trupul ce m-apasă, Că drumul ce-l știam comod îmi va părea un episod iar viața-mi ne-nțeleasă, Că timpul ce-l doream stabil e încă putred de labil în toată-mi închisoarea..., Iar zâmbetul ce-l țin ascuns, de zeci de ani e nepătruns, ca ochii-mi și ca marea, Că ploaia ce mi-ai dat-o-n zori mă umple încă de fiori și-mi seacă disperarea, Iar arșița din trupul meu îl cheamă chiar pe Dumnezeu cu toată îndurarea. Să-mi ardă spicele ce-mi cresc de când pe tine te iubesc și-ți torn sămânța-n coapse, Iar trupul ce mi-ai dăruit la viață el m-a osândit prin câmpuri de mătase. Te vreau prin paturi c-o mărgea să strângi puterea lumii-n ea, cuprins de desfrânare Să-mi uzi dorința ce-o resimt în uniunea ce-o consimt și fără ezitare Să smulgi din mine tot ce-i rău și să-l azvârli apoi în hău prin gemete de viață, Cuprinși de colaps să murim apoi în iarnă să-nflorim când gerul ne îngheață. poezie poezie 13-18 Gabriela Enescu Niciodată, iubite Nu ştiam Niciodată, iubite „Niciodată, iubite, n-am să merg fără tine!” Îmi ești rug în simțire și în carne descânt. Îți ador mângâierea ce în lanțuri mă ține Și îmi cânt fericirea că eu astăzi îți Sunt. „Niciodată, iubite, n-am să merg fără tine” Nici spre culmea-mplinirii, nici spre-apusul pierdut! Mă voi ține cu dinții și de maluri străine Dacă-n zori mă vei umple cu un singur sărut. „Niciodată, iubite, n-am să merg fără tine” Nici la marea albastră, nici în crângul cu flori Unde tu îmi pictai poezii pe coline Și-mi urzeai două aripi să-mi dai drumul să zbor. „Niciodată, iubite, n-am să merg fără tine” Chiar desculță prin spini și prin ger tremurând N-o să cad la pământ nici în iarna ce vine Chiar de-mi smulge suflarea... și-ar fi mult prea curând... „Niciodată, iubite, n-am să merg fără tine!” Am să stau nemișcată pe al lespedei nor În mireasă-mbrăcată și cu brațele pline Așteptându-te iară ca să-mi vii, să nu-ți mor. „Niciodată, iubite, n-am să merg fără tine!” Voi iubi și eterul și genunea din noi De-ți voi fi adorată pân’ la ultimul mâine Iar destinul va cere să ne poarte în doi! Nu ştiam Ce pot fi eu când tu nu-mi ești? Din pântec pruncii mi-i golești şi-mi cerni păcatul firii. Ce-mi poți fi tu de eu nu-ți sunt? Cuvânt spurcat pe-un legământ în iadul rătăcirii. Credințe noi în zei și regi de care astăzi te renegi şi-abdici de la trezire, Țărână printre pași uitați pierduți de noi și depărtați își cântă-a despărțire.

12. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 12 poezie Ion Cuzuioc Viaţă în culori Ion Cuzuioc Viaţă în culori Afacerile Dianei mergeau bine, chiar foarte bine, veniturile ei creșteau ca pe drojdii, în doar trei ani ea a reușit să se califice printre cei mai prosperi întreprinzători din regiune, casă cu trei niveluri, vile la mare și la munte, mașini de lux, conturi în bancă deja au început să țină de trecut, zilele și nopțile erau consacrate în totalmente afacerilor, nu se mai gândea la măritiș, la copii, la o familie ca la ceilalți colegi de lucru, viața personală nu-i mai aparținea până într-o zi, că bună nu poate fi numită, o banală răceală a impus-o să treacă pragul unei clinici medicale private, după ce i-a ascultat plămânii medicul i-a recomandat să-și facă o radiografie pentru a-i stabili diagnoza finală, peste o oră și ceva laboranta i-a prezentat și pelicula radiografică a pacientei, imaginea l-a pus în gardă pe medic, mai bine zis l-a înspăimântat, pacienta Diana intuind că ceva este la mijloc a insistat ca medicul să-i destăinuie boala, să-i spună pe șleau de ce suferă dânsa? Medicul n-a avut încotro și-a recunoscut că radiografia afirmă cancerul la plămâni și este necesar de urmat un tratament special, venind acasă Diana a deschis calculatorul ca să se informeze mai detaliat despre această boală nemiloasă, incurabilă, din spusele medicului și din informația de pe internet dânsa a conchis că zilele ei sunt numărate, chiar a doua zi a venit la serviciu luând decizii neobișnuite, casa cu trei niveluri donată unui orfelinat, vilele le-a pus la dispoziția familiilor de pensionari nevoiași, mașinile de lux au trecut în proprietatea școlilor speciale, Diana mergea zilnic și la biserica din preajma casei ca să se pocăiască și să facă donații în dreapta și-n stânga, mai mult a hotărât să ridice un alt lăcaș sfânt din banii ei, cu alte cuvinte toată averea ei a fost distribuită după necesitate, dânsa trecând cu traiul la bloc într-un apartament obișnuit,

13. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 13 nimănui nu și-a destăinuit boala continuând să meargă la serviciu și să-și exercite funcțiile conform obligațiunilor sale, nu se mai gândea la nimic ce-ar fi putut s-o îngenuncheze în fața sorții, era împăcată că a reușit câte ceva în viață iar veniturile ei vor fi de folos oamenilor, și așa cum ședea în fotoliul din birou și servea cafeaua așa a și auzit sunetul telefonului mobil, l-a deschis ca să audă o voce cunoscută, a medicului de la clinica privată: ne cerem scuze pentru eroarea laborantei noastre care mi-a prezentat o peliculă radiografică străină, mai pe scurt plămânii dumneavoastră sunt curați, vă felicit și vă doresc sănătate… poezie Constantin Mândruță Dragobete Primăvăratică Ea, când vine pe la mine În costm de primăvară, Ar arăta şi mai bine, De-ar ieşi din el afară! În familie cu soacra Până la însurătoare Era vorbăreţ un pic, Dar a dat de-o gură mare Şi-acum are „ciocul” mic! Ispita Cred că vin chiar de la dracu Nurii ei, l-au prins în plasă... Când amanta-i preţioasă, E şi mai sărac... săracu! Fidelitate A făcut şi puşcărie, La ieşire-a căutat-o Şi cu mare bucurie Tot pe ea a violat-o! Floricica Părinţii ei, atât de buni, O floricică au crescut; Ajunsă-acum în nouă luni, „Din flori” copilul s-a născut. Dragobete Dragobete, Dragobete, De ce rimezi tu cu „fete”?! Mie-mi trebuie femei, Mi le dai sau mi le iei? Eterna Eva E iarnă şi mă uit pe coastă, S-a dus zăpada, vorba-aceea: De mi se va rupe-o coastă, Rămâne-n urma mea… femeia. Antirabic Contra câini, sfatul e bun: Îmbrăcaţi-vă mai gros, Dacă vă muşcă, vă spun, Nu ajung colţii la os... Meteo În februarie nu crede Că frumos va fi afară, Dacă umbra ursu-şi vede, Mai avem până la vară! Fără miros De frig, o ţuică mi se-oferă, Nu-mi place, dar nici nu mă las, Degeaba cel ce-a dat-o speră ... O beau ţinându-mă de nas! Lupi Iarna, ca un timp prezent, Ne scoate de toate-n cale: Avem lupi în Parlament, Dar avem şi în Trivale!

14. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 14 poezie Costel Avrămescu Biruinţă Între mare și țărm, Parâma nostalgiei Strunește cu greu Dorul de larg al amintirilor. Printre stâncile realității, Luna de cart Ridică valuri de maree Și le rostogolește În deșertul sufletului Făcând să-i rodească ispita. Inima Nu mi-am făcut Niciodată Timp Să stau de vorbă cu ea, Dar ea Știe totul, Absolut totul, Autoportret Niciodată singur. În sanctuarul neliniștii, În care se întretaie Și drumurile, Și clipele, Și vibrațiile luminii... Cuvintele stau aliniate lângă gând. Cum vântul nomad, Alerg în urmărirea propriului eu. Încercarea de a-l experimenta Îmi consumă inima Cu fiecare bătaie; Până la ultimul entuziasm. Revelație Am devenit sclavul cuvintelor mele. De cele mai multe ori, Mă dor a nesupunere; Se răzvrătesc În furtuna îndoielilor mele. Apoi, Visurile care se repetă obsesiv: Încolțesc, Cresc și zboară, Și iar cresc... Doar în tăcere, Impun ascultare: Nu condamn niciodată Ceea ce nu înțeleg. Murmurul tăcerii Când, în gând, Încolțesc semințele zborului, Cuvântul devine o bătaie de aripi, Iar poemul, drumul aripilor În văzduhul răscolit de vânt. Poetul, har și libertate, Murmurându-și tăcerea – Încărcată de povara sufletului – Sub măreția aripilor În căutarea luminii. Despre mine.

15. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 15 poezie Iliana Cătănescu Să iubeşti fără trup Suflet peregrin Fiinţialitate Să iubeşti fără trup Să iubești fără trup, doar cu sufletul tot, să te știi dezburat și să zbori, fără știre, să-ți așezi inima lângă-a sa, în chivot, să o ia în fărâme cei avizi de iubire, să te-nalți pân' la ceruri, în explozii de cânt, vămi să treci printre îngeri renăscând în azur, să prefaci universul în fior de cuvânt şi în tine-nțelesu-i să respire, iar, pur, să visezi pentru doi, într-un dans aripat, să renaști doar prin el, cel ce te-a înflorit, anotimp să îți fie glasul lui de bărbat când te cheamă cu el în ninsori de iubit, să-nviezi și să mori, fără trup, într-o stea, pe când noaptea culege myosotis lacteic, să te-aprinzi de iubire și să arzi doar prin ea, să trăiești veșnicia, dăruind prometeic. Suflet peregrin Suflet amarat de visuri, scoică marea fremătând, șuier vânturând abisuri, în vâltorile de gând, macină nisipul firii în ocheanul nevederii şi-n clipirea amăgirii scrie proorociri durerii. Suflete, catarg albind zările spre nemurire prin bulboane-nvârtejind, drum croindu-ți spre iubire, în corabia-mi de frunze, de cochilii și senin valul tău sărută buze de fior acvamarin. Peregrin pe-acuarela veșnicirii, dus de vânt, un desculț pe pasarela dintre Taină și Cuvânt, vei străbate labirint, absolutul în iubire, fir de lacrimă de-argint, strâns în lemn de răstignire. Fiinţialitate Cine ești tu, nu te mai întreba când ontologice-ndoieli te scurmă, olimpian, precum iubirea mea, ți-am inventat un munte, fără urmă. Acolo, pe un jilț ierbind în stâncă, floarea de colț îți va mai sta aproape, privirea ei, tăcută și adâncă, va izvorî căderile de ape Și rar, vor trece păsări increate prin zborul ploilor sub nori zglobii, cu aripile lor desperecheate, în dimineți, tu mă vei înveli. Și-or trece veșniciile pe rând, cum vor mai fi trecând, fără de știre, pe când îți împleteam gând după gând în genele-nsorite de iubire. Cine sunt eu, nu te voi întreba, o știu ținându-ți sufletul de mână, iar inima bătând doar în a ta, va bea din nemurire-n strai de lună. Cine ești tu, nu te mai întreba, căci înlăuntrurile tale-mi sunt predestinări în suflet să îmi stea și să le simt vibrația-n Cuvânt.

16. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 16 Nu simţi că nu te mai cuprind fiorii tinereţii?! Sau iar te minţi că vântu-ţi ţine partea Şi răsfoieşte Cartea…Vieţii Fără a se sfii să spulbere imaginea tristeţii!? Te-alinţi, desigur, dar… Nu simţi?! Nu simţi.. că egoismul este încă-n floare? Că nu mai vine nimeni când te doare? Că nu îi pasă nimănui de tine, De parcă după ce s-au dus părinţii N-a mai rămas nimic să ţină-n viaţă flăcăra credinţii! Ştiu că speranţa-nseamnă credite din plin, Iar disperarea plata lor peşin Şi că ar trebui să ţin de ea cu dinţii… Dar, chiar de-aş vrea să fiu iar optimist şi „fresh“, Pentru c-altfel dezamăgirea îmi plăteşte „cash”, Iar dezolarea-n rate… cota parte, Presimt că nu se poate, să redevin supus, Deoarece văd că deja s-a dus Cam mult Din parte-a dou-a vieţii pline de tumult … de ataşat la turmă Lăsând uitată-n urm-Aroma Tinereţii, Şi viaţ-a doua, Ce dacă ar fi să fie iar, Aş vrea să vie-aşa,… Plină de har ca rou-a dimineţii, Să-ţi facă viaţa rea pustie, Un pic mai rozalie Sau, poate… Soart-a doua aş fi tentat a spune… bunăoară, Însă nu ştiu dac-ar mai fi posibil c-astă vară Să mă mângâi cu dezmierdări de început de înger Acolo unde sânger eu, a doua oară! De fapt în viaţa asta,… chiar toate sunt la mân-a doua!? Sau este vorba doar despre-o a doua şansă Pe care roua gîndului trecut ne lasă s-o întrezărim cât încă-i ne’ntinată? Care-i de fapt adevăratul punct din trioul balans: Second hand… Second life, sau, Second chance?! poezie NNNiiicccuuu DDDoooffftttooorrreeeaaannnuuu TTTaaannngggooouuulll 222---nnneeeiii

17. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 17 poezie Florin T. Roman Odaia bunicii mele Odaia bunicii mele O cămăruţă-ngustă, dar curată, ce nu se ştie când a fost durată, cu-aspectul învechit, ca de chilie în care-şi duce zilele o monahie, un pat precum o veche piesă de muzeu, în care se-odihneşte, parcă, Dumnezeu, un scurt cuptor cu plită, văruit, ce-i de pe vremea regelui zidit, o masă mică într-un colţ stingher, trei scaune înghesuite şi-un cuier, o mâţă ce se freacă de picioare şi doi nepoţi plecaţi departe tare… Deasupra patului, cu perne mici, pe un perete şubred, din chirpici, stă, ca o santinelă, o icoană cu Sfânta Ana de când era mamă, purtând în inimă o bucurie mare şi-n braţe pe Preasfânta Născătoare. Pe-un alt perete – o fereastră demodată ce dă spre uliţa azi asfaltată, odinioară plină de noroi prin care treceau greu care cu boi. De la fereastra asta, nu prea mare, prin negri nori, ca printre cruzi duşmani, surâde vesel, uneori, acelaşi soare ce surâdea şi-acuma 94 de-ani. Şi pe-alt perete – nişte rame învechite din care, ca din pagini mult citite, zâmbesc prin anii numeroşi şi duri nepoate şi nepoţi maturi. Şi în aceleaşi rame strâmte, puse cu grijă-n loc de frunte, ca un certificat de sănătate – poze color cu multe strănepoate. Un fiu şi-o noră răbdători, trudiţi, se îngrijesc zilnic, neobosiţi, nimic să nu lipsească de pe masă şi casa să rămână mereu casă. Mărunta cameră devine brusc mai mare adesea, când vin trei pensionare ce-s coborâte parcă pe perete dintr-un tablou c-o mamă şi trei fete, trei fete harnice, frumoase şi cinstite, pe umeri cu cosiţe lungi şi împletite, cum le purtau demult fecioarele cuminţi, sfioase şi ascultătoare de părinţi. Şi-odaia-ncepe, tot mai tare, să se-nvârtă de voie bună, veselie multă, cu amintiri frumoase şi poveşti, cu bancuri şi glume copilăreşti, şi câte-o ceartă, ca între surori, care se stinge repede, cu râs de mori. Şi nici n-ai crede că-s pensionare surorile acestea vesele, sprinţare, de n-ai vedea, când străbate oraşul, că trece şi pe la ele poştaşul. Iar noaptea, când se urcă în tablou cele trei fete tinere, din nou, şi liniştea cuprinde iarăşi satul încet, de la un capăt pân’ la altul, şi când pe rând luminile se sting, în încăpere nu se mai disting decât smerenie, iubire şi candoare, cu care se roagă fără-ncetare o bătrânică mică ce se cheamă ca Sfânta Mamă, de sus, din icoană.

18. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 18 poezie Paul Rotaru Suflete prigonite I Infinitul plămădi scânteia Ca să-i cadă pradă... înadins, Neștiind că, astfel, rupe cheia Către miezul sinelui aprins. De atunci, întors mai totdeauna La repere care fug de el, Își invocă, obstinat, furtuna Ce-i redă originea... fidel. Supraviețuirea răzvrătită E în fața lui, acum, un for Care măsluiește și palpită Legea unui jar inferior. Si, luându-și straiele de viață, Infinitul se preface om. Forul l-a gonit ca pe-o paiață, Dar i-a dat, drept pavăză, un pom. Nu ar fi crezut ce amăgire Își atrase bietul infinit: Om pe om din veci îl hărțuiește, Iar sfârșitul e coșmarul lui. Forul îi dictează că iubește, Însă focul e al nimănui. Se prefac în torțe minunate Vagi principii fermentate-n ani Numai ca să demonstreze toate Ce noroc pe ei că sunt umani! Suflete prigonite II Ce tribut am dat deșertăciunii?! Tot ce i-am promis în zeci de oase. Chiar am împlinit cumva pe unii, Iar pe alții... Lasă-i să mă lase! Văluri de-ntuneric și lumină Mi-au blocat incertele intenții Fără să le pot găsi vreo vină... Eu credeam că am prea mari pretenții. Spirele neliniștii din genă Se dizolvă chiar sub ochii mei, Însă eu mă prind, cuprins de jenă, De lianți promiși de semizei...? Nu, copile! îmi spunea tăcerea, Caută-ți destinul către Casă. Lumii poți să îi rezervi părerea, Dar de tine, lumii, cât îi pasă?! Joci incertitudini de paradă Și plonjezi nesigur în obscur? În șarada asta au să cadă Cei mai mulți – și tot mai mulți, ți-o jur! Rupți de oameni, îngerii suspină, Căci ar vrea un adn din OASE. – Lucifer! îi strig, din ce lumină Te-ai născut și Tu? Din care CASE? Suflete prigonite I Infinitul plămădi scânteia Ca să-i cadă pradă... înadins, Neștiind că, astfel, rupe cheia Către miezul sinelui aprins. De atunci, întors mai totdeauna La repere care fug de el, Își invocă, obstinat, furtuna Ce-i redă originea... fidel. Supraviețuirea răzvrătită E în fața lui, acum, un for Care măsluiește și palpită Legea unui jar inferior. Si, luându-și straiele de viață, Infinitul se preface om. Forul l-a gonit ca pe-o paiață, Dar i-a dat, drept pavăză, un pom. Nu ar fi crezut ce amăgire Își atrase bietul infinit: În sublima lui închipuire, Liniștea nu este de găsit! Om pe om din veci îl hărțuiește, Iar sfârșitul e coșmarul lui. Forul îi dictează că iubește, Însă focul e al nimănui. Se prefac în torțe minunate Vagi principii fermentate-n ani Numai ca să demonstreze toate Suflete prigonite II Ce tribut am dat deșertăciunii?! Tot ce i-am promis în zeci de oase. Chiar am împlinit cumva pe unii, Iar pe alții... Lasă-i să mă lase! Văluri de-ntuneric și lumină Mi-au blocat incertele intenții Fără să le pot găsi vreo vină... Eu credeam că am prea mari pretenții. Spirele neliniștii din genă Se dizolvă chiar sub ochii mei, Însă eu mă prind, cuprins de jenă, De lianți promiși de semizei...? Nu, copile! îmi spunea tăcerea, Caută-ți destinul către Casă. Lumii poți să îi rezervi părerea, Dar de tine, lumii, cât îi pasă?! Joci incertitudini de paradă Și plonjezi nesigur în obscur? În șarada asta au să cadă Cei mai mulți – și tot mai mulți, ți-o jur! Rupți de oameni, îngerii suspină, Căci ar vrea un adn din OASE. – Lucifer! îi strig, din ce lumină Te-ai născut și Tu? Din care CASE?

19. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 19 poezie Ioan Muntean ar putea fi dragoste e un sentiment înfricoşător să am nevoie de tine așa cum fac fără să te ating vreodată fără să te cunosc deși în multe feluri simt că-l împlinesc simt că poate ești specială de-asta te-aştept mereu într-o perioadă scurtă de timp ai schimbat privirea mea către viață îmi dai speranțe îmi dai motive aș vrea să găsesc un viitor pentru noi ce există acum un timp și un loc undeva coborât din vis pentru a restabili certitudinea și pentru a afla dacă ar putea fi dragoste 4 patru altă lume nemărginită şi acum vezi pieţe largi mulţimea se-nghesuie pentru că trebuie să fie din nou o eră nu-mi place lutul din jurul gâtului meu n-am văzut văzut oraşe în oraşe un chip ciudat şi o căsuţă poştală cu vorbe ca să nu pierd astrele ce fac suflete din cauza motorului suflu şi respir oxidat cu degetul 5 cinci dar zburătorului i s-a ridicat vrând să-şi încheie drumul cu talpa piciorului stâng de sabie cu capul atuuI orei nenăscute si cu stropii deîmpărţit cu vederea doar nu trebuie să înteleagă lumea neatinsă într-o baltă fără fund şi scoarţa trunchiului tau se adună în vremi trecute un vis de săptămâni încurcat si cârtit din mâzgăleli pe geamul autobuzului alese de oameni ai iubitei cu un verde potir ca o floare de pictor 6 şase vremea doamne fereşte îmi vine devreme peste bolţi aprinse de anotimpuri ma fascina de-a dreptul din apa botezului şi cu biserici diavolul deşi n-am înţeles niciodată vreunul cu limba nu pare ca toata lumea vrea sa termine un vapor un cuvânt ca atunci timpul adun toate aceste păsări ce reprezintă un fel nevăzut de oraşe oraşe de un verde potir ce se şriu ca tine aşa de cuvioase

20. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 20 poezie Maria Giurgiu Te aştept iar primăvară! Am pornit într-o călătorie Din portul Tinereții demult... Cu toate pânzele sus. Pe catargul corăbiei mele Arboram insemnele Primelor primăveri. Îmi curgea prin vene atunci Un vis îmbobocit de iubire Timid ca o briză călduță. Prinsese rădăcini sub zăpadă Și creștea repede Într-un an, cât în zece Visul meu de iubire! Îmi invadease de primăvară grădina Cu soare fericire și flori. Pe catarg, la pornire Am arborat steagul cu mărțișoare Albăstrele suave Și de sub palide petice de nea Surâdeau curajoși primii ghiocei. Am făcut înconjurul lumii La bord în popasuri, prin porturi și ani Mi s-au alăturat clandestin Alți pasageri, și răi și buni. M-au însoțit în călătoria prin anotimpuri Prieteni, bucurii, iubiri, tristețe, eșecuri, dușmani! M-a priponit de ceva timp Iarna grea cu viscol și geruri În Nordul înghețat Printre banchize și cețuri Și prin vene, tot frigul Arcticii S-a incuibat. Te aștept cu dor Primăvară Să poposești pe corabia mea, iară Și să spulberi din sufletul Și trupul înfrigurat, obosit Frigul și înghețul cernit Tristețea în care m-am împotmolit! Vino dar Primăvară Cu mărțișoare, soare și flori Și reînvierea din ierni cu ninsori! Vladimir Nichita nedumerire în fine! s-au descălțat de bocanci s-a sfăramat tropăitul - șenilele împachetate au fost băgate în buzunare... pufăind din țigări imaginea zilei mici rotunduri ale timpului - neființa îi ordinul celor mari care râd de păsările cu aripi frânte... în piață rațiunii oamenii-s desfăcuți în felii oamenii fac sex - suflete aruncate pe caldarâmul precarei existențe... în biserici Sfinții tremură de frig nu s-a pomenit niciodată așa ceva - la Masă Tăcerii se discută fară să se rostească cuvinte... avem nevoie de alte perechi de ochi și noi creiere între picioare - care să rezolve problemele prezentului...

21. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 21 poezie Lenuş Lungu Explozii Explozii de tăcere se închid în norii inimii lacrima lovită în interiorul zidurilor mele. Am Am am strâns vise am adunat cuvinte am șters lacrimi abandonate din suflet presărate. Te caut Te voi aștepta în nopțile târzii când luna va străluci în desertul de argint te caut în tăcerea întunericului luminat de focul inimii te voi găsi dincolo de dune unde visele urmăresc urmele amintirilor și aerul miroase a flori de tei de matase. Inima O inimă dureroasă cu privirea ascunsă în spatele unui zid de lacrimi respirația lipsită de suflare și vocea ruptă sângele din tâmple străbate mai puternic bule de singurătate plutesc și aerul este înmuiat de absența ta. Iubește-mă până la stele Uită-te la mine când vorbesc cu tine cu privirea mă dezbraci sărutându-mi buzele spre nebunie plăceri inspirate în adâncurile corpului gura fierbinte în alunecare pe curbele goale țipete în gânduri intrigante briza modelează momentul o lumină copleșește totul cu mâinile atingând atingeri reale cuvinte simple și umane un dans intens în ritmuri puternice de o fantezie șoptită gâfâind de pasiune arsuri de cald și umed. Imagini Imagini oglindite într-o clipă mișcări seducătoare mâinile ating tăceri degete neobosite în universuri incandescente. Jocuri Respiră-mă mângâie-mă atinge-mă bucurie și dorință se nasc fără teamă mintea zboară spre cer fără margini și valuri în cald trezește plăcerea ce îmbrățișează pasiunea acum e târziu...departe în noapte doar stelele se pot vedea în întuneric se ascultă tăcerea jocuri de seducție protagoniștii minții imaginații răsucite chiar și creierul a ajuns la plăcerea ochilor noștrii îmbrățișați.

22. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 22 dezbateri cafeneaua cu peniţe 19-23 (dezbateri) interviuri Lenuș Lungu Interviu cu pictoriţa Nynna Vizireanu Nynna Vizireanu o artistă de mare valoare pictor și grafician își exprimă prin desene gândurile, sentimentele, desenează din imaginație și emană prin arta sensibilitatea, gingășia, frumusețea și talentul. Plină de modestie, artista dăruieşte din desenele ei tuturor iubitorilor de frumos pentru a îmbina plăcut arta scrisului cu arta grafică. Desenele Nynnei Vizireanu au ajuns în paginilor multor cărţi ale autorilor de poezie contemporană: antologiile de poezie „Romania din suflet”, „Spiralele vieţii”, “Drumurile vieţii”, „Mirajele vieţii”, în volumele „Agate Magice“si „Mirajele albastre” ale poetului Mihai Leonte, „Bucăți din inima mea” de Amelia Magori, „Invitaţie la mare” şi „Efigii ale clipei” de Ana Ruse, „Fiorul zborului tandru” de Val Andreescu. Orice tablou are povestea sa. Unele sunt triste, altele emană stare de fericire. Nynna Vizireanu îşi exprimă sentimentele şi trăirile sufleteşti mărturisind că pentru artistul din ea „Pământul este o insulă de viaţă în imensitatea Universului şi asemenea unei flori, trebuie să creştem şi să înflorim acolo unde răsărim”. Grafica ei are o valoare deosebită, care se ridică deasupra realului, a materiei existenţiale, a conştiinţei omeneşti. L.L.: Ne puteți spune câteva cuvinte despre dumneavoastră? N.V.: Motto, un refugiu unde îmi strecor emoțiile printre culori și uit de nuanțele negre ale vieții, sufletul meu o paletă de culori cu care îmi pictez gândurile și trăirile pe pânza vieții, Nynna Vizireanu. Mă numesc Niculina Vizireanu (Nynna Vizireanu) am 60 de ani, și sunt pasionată de pictură, desen, grafică. L.L.: Începuturile carierei dumneavoastră artistice, ce profesori v-au orientat și susținut? N.V.: Pictez încă din clasele primare pasionată și dornică să învăț mereu din tainele desenului și picturii! Profesorii de desen au fost primii mentori. Sunt căsătorită, am doi copii, chitesența vieții mele și doi nepoței adorabili! L.L.:Care este povestea dumneavoastră despre pictură? Când și cum va-ți descoperit această pasiune? N.V.: Din 2007 sunt membră a Careului Artelor Amfora Constanța și al Cenaclului literar Mihail Sadoveanu Constanț a,iar din 2014 președintele Careului Artelor Amfora. La început, datorită mentorului meu poetul Mihai Leonte am avut câteva colaborări pentru reviste și antologii de poezii al poeților de pe net cu toate că nu credeam că modestele mele lucrări vor fi apreciate și cerute să facă parte în volume de poezii. Apoi am prins încredere și mi-am postat lucrările pe site-uri de artă, literatură în

23. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 23 dezbateri dorința ca desenele mele să transmită acel mesaj pe care am încercat să-l transpun pe pânză, hârtie cu speranța să placă privitorului! Mereu am fost încurajată și sprijinită de familie și alți oameni minunați cărora le mulțumesc: Amelia Magori, Felicia Nica, Lazaroiu Aurel, Pop Vasilica, Floarea Carbune, Paul Teodorescu și graficianul Nastase Leonte. Lor și vouă vă voi fi mereu recunoascătoare. Am debutat într-o expoziție de grup la Galeriile Amfora după care au urmat mai multe expoziții în Constanța și din țară. Desenele mele au ajuns în paginile multor reviste și cărți ce aparțin autorilor de poezie și proză contemporană. După cum am subliniat de mai multe ori, sunt un artist fără studii în domeniu, nu mă consider un artist talentat, dar ce fac, fac din pasiune! Creația fiecarui om indiferent că-i literatură, muzică, artă, este un fel de portret al lui însuși și cu cât încearcă să se ascundă pe sine, cu atât mai clar își va dezvălui caracterul, în ciuda voinței lui. Încă din copilarie, desenul a fost pentru mine o poartă de evadare! L.L.: Puteți să ne povestiți un pic despre expozițiile dumneavoastră? N.V.: Arta pentru mine a fost și este o terapie iar poezia mă inspiră cel mai mult. Am participat la foarte multe expoziții din cadrul Careului artelor Amfora, la muzeul Național al Marinei Române, Biblioteca județeană I.N.Roman și în afara Constanței. Am particiapt și la concursuri de pictură din București Dumitrie Știubei unde am luat premii și la concursurile internaționale din Japonia oraganizate de poeta Floarea Cărbune unde am primite diplome de excelență. L.L.: Ați expus enorm cum ați reușit? N.V.: Din anul 2014 am fost propusă președintă a Careului artelor unde am încercat și încerc cu ajutorul colegilor mei să realizăm un program expozițional cât mai divers încât lucrările noastre să ajungă la sufletul vizitatorului și iubitorului de artă și să încânte privirea prin multitudinea de creații! Suntem un grup de 39 de membri, artiști plastici foarte talentați, ce pun suflet în creațile lor. Avem o frumoasă colaborare și un real sprijin din partea Cercului Militar Constanta, Muzeul Național al Marinei Române Constanța și biblioteca județeană I.N.Roman Constanța pentru care suntem recunoscători că ne pun la dispoziție spații pentru expozițile nostre. L.L.: Ce vă place mai mult să pictați? N.V.: În general îmi place să pictez peisaje marine, flori și portrete feminine, poezia și natura mă inspiră cel la mult! L.L.: Care sunt planurile și proiectele dumneavoastră? N.V.: Pe viitor încerc să reușesc să realizez o expoziție personală, să coordonez pe mai departe grupul de pictori amforiști și să am putere și inspirație creatoare să pot expune pe mai departe lucrările. L.L.: Mai este pictura apreciată astăzi în România? N.V.: Eu sper și cred că pictura, arta este apreciată în România, chiar avem în țară artiști foarte talentați, care merită mediatizați și sprijiniți! Fiecare e unic prin creațile sale, pentru că pune suflet, muncă și timp. L.L.: Ce părere aveți despre, tendința actuală în pictura românească?

24. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 24 dezbateri interviu N.V.: Tendința actuală în pictura românească și cea mondială o consider pozitivă deoarece se adaptează progresuli, tehnologiei și cerințelor chiar dacă mulți din noi în sufletul nostru am rămas fideli vechii școli de artă, dar viața ne obligă uneori să mergem după cum cere pe piața artei. Supraviețuim cum se spune! L.L.: De unde vă inspirați pentru lucrările dumneavoastră? Care sunt temele preferate? N.V.: Ar fi multe de spus dar important ca fiecare artist să se regăsească în creațiile sale și să pună suflet în tot ce face iar dacă reușește să și le valorifice e o mare realizare! Doamna dr. Doina Pauleanu îmi prezenta lucrările ca fiind rafinate, romantice, pline de imaginație și de mesaje! Am încercat mereu sa-mi îmbunătățesc stilul, să învăț și să realizez lucrări mult mai reușit tehnic, coloristic, mereu încerc să învăț din tainele picturii! Pot să spun că nu am expus enorm ci doar am încercat să particip la expozițiile organizate de Amfora și la alte expoziții unde am fost invitată! L.L: Câteva cuvinte de încheiere pentru revistă? N.V: Vreau să vă mulțumesc pentru invitația la acest interviu, mă simt onorată și recunoscătoare! Revista Cronos, o revistă de cultură universală născută la țărm de mare, complexă, închegată care poromovează și sprijină frumosul, un promotor al culturii contemporane, un izvor de cultură pentru toate gusturile ce încearcă să aducă cultura mai aproape de sufletele iubitorilor de frumos. Vă doresc succes în tot ce realizați! Multumesc Lenuș Lungu dar și grupului redacțional al revistei! dialoguri privigeliate Dan Lupescu Marin Sorescu – punţi spre nemurire (2) Interviu cu prof. univ. dr. George SORESCU, Laureat al Academiei Române (continuare din nr. 6 (42)/2018 – Îngăduiţi-mi, domnule profesor, să precizez că, în 1897, la Craiova, i-a apărut lui Coşbuc – de la a cărui naştere, la Hordou, în Ţara Năsăudului, s-au împlinit, la 20 septembrie, 150 de ani - ”Antologia sanscrită” (fragmente din „,Rig- Veda”, „Mahabharata” „Ramayana”), iar în 1898, în Bucureşti, a publicat, tot în propria-i traducere „Sacuntala” de Kalidasa… – Deşi a rămas în istoria literaturii cu eticheta de”poet al ţărănimii”, plecând de la o parte a universului său liric, George Coşbuc a fost unul dintre cei mai cultivaţi poeţi ai perioadei sale. A fost şi rămâne un virtuoz al prozodiei, utilizând inclusiv terza rima şi introducând, în literatura română, gazelul, preluat din lirica orientală. Asemenea lui Mihai

25. CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură ANUL VI, serie nouă, nr. 2 (43), 2019 25 interviu Eminescu, el s-a inspirat din momentele de bază ale istoriei românilor, ei doi fiind singurii care au adus în actualitatea vremii lor toate marile personalităţi, de la daci şi romani până în veacurile XVI-XVIII-XIX, bătăliile glorioase şi clipele de răscruce din istoria noastră naţională. O vreme, Coşbuc a trăit şi a creat în Craiova, unde i s-a născut unicul fiu, Alexandru, decedat într-un accident de automobil, la Tismana, în 1915. Această tragedie intempestivă l-a marcat atât de teribil pe marele poet transilvan încât nu a mai putut scrie şi nu i-a putut supravieţui nici trei ani, stingându-se şi el, la 9 mai 1918. – Vă rog, domnule profesor George Sorescu, să punctaţi anii dv de gimnaziu şi liceu, apoi pe cei de student… – După cursurile şcolii primare din Bulzeşti, la sugestia învăţătorului Ilie Trăşculescu, sora din Bucureşti a mamei mele, profesoara de italiană Maria Ionescu, m-a luat la ea şi m- a ajutat să încep gimnaziul în Capitală. Am revenit în Craiova, la „Fraţii Buzeşti”, unde am dat, cum spuneam, într-un singur an, examenele pentru doi ani de liceu. În sesiunea iunie 1949, am devenit absolvent al Liceului „Fraţii Buzeşti”, cu certificatul nr. 05057… Am urmat, apoi, cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, fiind coleg cu Marin Bucur, Titus Popovici, Mioara Grigorescu-Avram, Teodor Vârgolici ş.a. Mi-am ales ca temă pentru teza de licenţă „Ţiganiada de Ion Budai Deleanu”. Am funcţionat, ulterior, ca profesor de literatura română la Liceul „Traian” din Turnu Severin (1953-1961), conducând, câţiva ani, cercul literar”Al. Vlahuţă”. Încă din 1957, Marin Sorescu (student la Iaşi) era invitat în cenaclul de la Severin, unde citea poezii precum „Ada- Kaleh”, „Expatriatul” „Lacul roşu”, „Cântec” etc. Şedinţele cenaclului erau ţinute lunar, în sala cea mare a Bibliotecii „I. G. Bibicescu”. – Care au fost cele mai importante modele umane pe care vi le-aţi ales ca repere în viaţă? Le-aţi luat din realitatea imediată sau din mitologie, istorie, artă? – În perioada anilor de studii liceale şi universitare, nu-mi fixasem un ideal de viaţă, pentru că eram sub

Add a comment