Protectia populatiei,bunurilor materiale

50 %
50 %
Information about Protectia populatiei,bunurilor materiale

Published on December 17, 2016

Author: PompieriiRomni

Source: slideshare.net

1. 1 MĂSURILE PRIVIND ASIGURAREA PROTECŢIEI SALARIAŢILOR ŞI BUNURILOR MATERIALE 1. CONCEPŢIA ŞI MODUL DE REALIZARE A ÎNŞTIINŢĂRII, AVERTIZĂRII, PREALARMĂRII ŞI ALARMĂRII. Definiţia şi scopul în care se organizează şi se desfăşoară înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea şi alarmarea. Protectia civila este o componenta a sistemului securitatii nationale si reprezinta un ansamblu integrat de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar si de informare publica, planificate, organizate si realizate potrivit prezentei legi, in scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejarii populatiei, bunurilor si mediului impotriva efectelor negative ale situatiilor de urgenta, conflictelor armate si inlaturarii operative a urmarilor acestora si asigurarii conditiilor necesare supravietuirii persoanelor afectate. Din atributiile protectiei fac parte:  identificarea si gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale si tehnologice de pe teritoriul Romaniei;  culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea si analizarea datelor si informatiilor referitoare la protectia civila;  informarea si pregatirea preventiva a populatiei cu privire la pericolele la care este expusa, masurile de autoprotectie ce trebuie indeplinite, mijloacele de protectie puse la dispozitie, obligatiile ce ii revin si modul de actiune pe timpul situatiei de urgenta;  instiintarea autoritatilor publice si alarmarea populatiei in situatiile de urgenta;  protectia populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si arhivistice, precum si a mediului impotriva efectelor dezastrelor si ale conflictelor armate;  asigurarea conditiilor minime de supravietuire a populatiei in situatii de urgenta sau de conflict armat;  limitarea si inlaturarea efectelor dezastrelor si a efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate;  asanarea si neutralizarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata din timpul conflictelor militare; Protectia populatiei, a bunurilor materiale si a valorilor culturale se realizeaza printr-un ansamblu de activitati constand in: instiintare, avertizare si alarmare, adapostire, protectie nucleara, biologica si chimica, evacuare si alte masuri tehnice si organizatorice specifice.. Instiintarea, avertizarea, prealarmarea si alarmarea se realizeaza in scopul evitarii surprinderii şi al luarii masurilor privind adapostirea populatiei, protectia bunurilor materiale, precum si pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer si ale actiunilor militare. Instiintarea reprezinta activitatea de transmitere a informatiilor autorizate despre iminenta producerii sau producerea dezastrelor si/sau a conflictelor armate catre autoritatile administratiei publice centrale ori locale, dupa caz, si cuprinde: a) instiintarea despre iminenta producerii sau producerea unor dezastre; b) instiintarea despre pericolul atacului din aer; c) instiintarea despre utilizarea mijloacelor chimice,biologice, nucleare, radiologice, conventionale si neconventionale Instiintarea se realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, sau de serviciile de urgenta profesioniste, dupa caz, pe baza informatiilor primite de la structurile care monitorizeaza sursele de risc sau de la populatie, inclusiv prin Sistemul national unic pentru apeluri de urgenta.

2. 2 Mesajele de instiintare despre pericolul atacurilor din aer vizeaza introducerea situatiilor de alarma aeriana si incetarea alarmei si se emit pe baza informatiilor primite de la Statul Major al Fortelor Aeriene, conform protocoalelor incheiate in acest sens. Mesajele de instiintare despre iminenta producerii sau producerea unor dezastre vizeaza iminenta declansarii sau declansarea unor tipuri de riscuri. Mesajele despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice, conventionale si neconven-tionale vizeaza pericolul contaminarii, directia de deplasare a norului toxic si se transmit pe baza datelor si informatiilor primite de la Statul Major General si structurile specializate din cadrul categoriilor de forte ale armatei, pe baza planurilor de cooperare incheiate conform legislatiei in vigoare. Avertizarea consta in aducerea la cunostinta populatiei a informatiilor despre iminenta producerii sau producerea unor dezastre si se realizeaza de catre autoritatile administratiei publice centrale sau locale, dupa caz, pe baza instiintarii transmise de structurile abilitate. Prealarmarea reprezinta activitatea de transmitere catre autoritatile administratiei publice centrale si locale a mesajelor/ semnalelor /informatiilor despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a atacurilor din aer. Alarmarea populatiei reprezinta activitatea de transmitere a mesajelor despre iminenta producerii unor dezastre sau a unui atac aerian si se realizeaza de catre autoritatile administratiei publice centrale ori locale, dupa caz, prin mijloacele de alarmare pe baza instiintarii de la structurile abilitate. Alarmarea trebuie sa fie oportuna, autentica, stabila si sa asigure in bune conditii prevenirea populatiei: a) oportuna - daca asigura prevenirea populatiei in timp scurt si se realizeaza prin mijloace si sisteme de alarmare care sa poata fi actionate im ediat la aparitia pericolului atacurilor din aer sau producerii unor dezastre; b) autentica - transmiterea semnalelor destinate prevenirii populatiei se re alizeaza prin mijloace specifice de catre personalul stabilit prin decizii ale presedintilor comitetelor pentru situatii de urgenta; c) stabila - prevenirea populatiei si operatorilor economici se realizeaza in orice situatie creata si se obtine prin: (i) mentinerea mijloacelor de alarmare in permanenta stare de functionare; (ii) folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a caror functionare sa fie asigurata de cel putin 3 surse energetice diferite: retea industriala, grupuri electrogene, acumulatoare, aer comprimat, abur, carburanti si altele asemenea; (iii) verificarea periodica a dispozitivelor de actionare a mijloacelor de alarmare; (iv) readucerea la starea de functionare, in timp scurt, a sistemelor si mijloacelor de alarmare afectate in urma atacurilor din aer; (v) intensitatea acustica a semnalelor de alarmare sa fie cu cel putin 6-10 dB mai mare decat zgomotul de fond. Modul de realizare a înştiinţării, avertizării, prealarmării şi alarmării Instiintarea se realizeaza de către inspectoratele judetene care instiinteaza comitetele pentru situatii de urgenta judetene, locale şi operatorii economici sursa de risc din zona de esponsabilitate; Pentru realizarea instiintarii se folosesc sisteme si echipamente ale serviciilor de urgenta, precum si mijloace si canale puse la dispozitie de Serviciul de Telecomunicatii Speciale, pe baza de protocol/plan de cooperare, posturi de radiodifuziune si televiziune centrale si locale, aparate telefonice conectate la sistemul de telecomunicatii teritorial, aparate telefonice din reteaua de cooperare organizata de Ministerul Apararii Nationale [RTP/RMNC], căi si circuite telefonice inchiriate permanent sau preluate temporar pe baza de protocol din sistemul de telecomunicatii teritorial, statii si receptoare radio, receptoare cu frecvente fixe, radiotelefoane din inzestrarea serviciilor de urgenta profesioniste, precum si ale agentilor economici sursa de risc. Mesajele de instiintare, in principiu, vor fi sub forma scrisa, iar continutul lor va fi scurt, clar si concis, eliminandu-se detaliile care genereaza confuzii. Inspectoratele judetene transmit mesajele prin aparatura de înştiinţare existentă la municipii şi oraşe, iar la comune se va transmite prin reteaua radio şi înştiinţare unilaterala pe frecvente fixe si telefonic (fax).

3. 3 Centrele operative asigură pregatirea şi menţinerea echipamentelor în stare de funcţionare pentru primirea mesajelor despre pericolul atacurilor din aer şi transmiterea acestora la organele prevazute a fi instiintate. Avertizarea populaţiei se realizează prin transmiterea mesajelor de avertizare care se transmit in mod obligatoriu, cu prioritatesi gratuit, prin toate sistemele de telecomunicatii, posturile si retelele de radio si de televiziune, inclusiv prin satelit si cablu, care opereaza pe teritoriul Romaniei, la solicitarea presedintilor comitetelor pentru situatii de urgenta, conform protocoalelor incheiate in acest sens cu operatorii de comunicatii. Prealarmarea se realizeaza de Inspectoratul General si de serviciile de urgenta profesioniste, dupa caz, pe baza informatiilor primite de la Statul Major General si de la structurile specializate din cadrul categoriilor de forte armate, pe baza planurilor de cooperare intocmite in acest sens, precum si de la structurile care monitorizeaza sursele de risc. Pentru alarmarea populatiei se asigura din timp de pace, in localitati, institutii publice si la operatori economici, sisteme si mijloace de alarmare. Autoritatile administratiei publice centrale si locale, conducatorii institutiilor publice, patronii si managerii operatorilor economici sursa de risc, indiferent de forma de proprietate, prevad anual in bugetul propriu fonduri pentru cheltuielile necesare desfasurarii activitatilor de protectie civila, potrivit legii. În cazul producerii unor dezastre, folosirea mijloacelor de alarmare se realizeaza cu aprobarea prefectului, primarului localitatii ori a conducatorului institutiei publice sau a operatorului economic implicat, dupa caz, ori a imputernicitilor acestora. Alarmarea populatiei din localitatile dispuse in zonele din aval de barajele hidroenergetice se asigura prin sisteme de alarmare, constituite din sirene electronice, sirene cu aer comprimat si electrice. Mesajele verbale si semnalele acustice emise de mijloacele de alarmare trebuie sa acopere intreaga zona inundabila. Sistemul de alarmare al unei localitati sau operator economic, in general, cuprinde: sirene electrice si/sau electronice actionate centralizat sau local, centrale dealarmare, statii de radioficare si radioamplificare. Folosirea mijloacelor de alarmare in alte scopuri decat cele pentru care sunt destinate este interzisa. Sistemul de instiintare, avertizare si alarmare la localitati, institutii publice si operatori economici se verifica periodic prin executarea de antrenamente si exercitii. Alarmarea populatiei, institutiilor publice si operatorilor economici se realizeaza prin semnale acustice sau optice emise cu ajutorul mijloacelor de alarmare si prin comunicari transmise pe posturile de radiodifuziune si televiziune centrale si locale, iar in cazul existentei, si prin statiile de radioficare si radioamplificare. Semnalele de alarmare acustice a populatiei, in stitutiilor publice si operatorilor economici sunt: alarma aeriana, alarma la dezastre, prealarma aeriana si incetarea alarmei. Durata fiecarui semnal de alarmare este de doua minute pentru toate mijloacele de alarmare, cu exceptia sirenelor cu aer comprimat la care durata este de un minut. Semnalul ALARMĂ AERIANĂ se compune din 15 sunete a 4 secunde fiecare, cu pauza de 4 secunde intre ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 15 sunete a 2 secunde fiecare, cu pauza de 2 secunde intre ele. Semnalul ALARMĂ LA DEZASTRE se compune din 5 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauza de 10 secunde intre ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 5 sunete a 8 secunde fiecare, cu pauza de 5 secunde intre ele. Semnalul PREALARMĂ AERIANĂ se compune din 3 sunete a 32 secunde fiecare, cu pauza de 12 secunde intre ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 3 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauza de 6 secunde intre ele. Semnalul INCETAREA ALARMEI se compune dintr-un sunet continuu, de aceeasi intensitate, cu durata de 2 minute. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune dintr-un sunet continuu, de aceeasi intensitate, cu durata de 1 minut.

4. 4 2. CONCEPŢIA ADĂPOSTIRII. PRINCIPII, TIPURI DE ADĂPOSTURI. FOND DE ADĂPOSTIRE. Pentru protectia populatiei si a bunurilor din patrimoniul cultural national de efectele atacurilor din aer se realizeaza sistemul national de adapostire, care cuprinde: adaposturi pentru puncte de comanda destinate Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta, adaposturi publice de protectie civila aflate in administrarea consiliilor locale si fondul privat de adapostire realizat de agentii economici si proprietarii de imobile. Autoritatile administratiei publice, institutiile publice, agentii economici si proprietarii de imobile au obligatia sa prevada in planurile de investitii si sa realizeze adaposturi de protectie civila. Autoritatile administratiei publice centrale si locale si serviciile de urgenta de la toate nivelurile de competenta vor identifica si vor stabili posibilitatile de utilizare pentru adapostire a unor galerii de mina, tuneluri, pesteri, grote etc. existente in apropierea zonelor dens populate sau in zone prevazute pentru amenajare de tabere de sinistrati, evacuati sau refugiati. In timp de pace adaposturile publice de protectie civila, cu exceptia spatiilor amenajate ca puncte de comanda, pot fi utilizate pentru alte destinatii, cu respectarea normelor tehnice, cu obligatia de a fi eliberate in situatii de urgenta in maximum 24 de ore si cu informarea prealabila a centrelor operationale din cadrul serviciilor de urgenta profesioniste. Adaposturile publice de protectie civila se inspecteaza periodic de catre personalul de specialitate al serviciilor de urgenta profesioniste; detinatorii si utilizatorii acestor adaposturi sunt obligati sa indeplineasca normele si masurile stabilite pentru mentinerea adaposturilor si a instalatiilor utilitare ale acestora in stare de functionare. Construirea adaposturilor si amenajarea altor spatii de adapostire cuprinse in planurile de mobilizare se executa la punerea in aplicare a planurilor respective. Clasificarea adaposturilor Pentru protecţia cetăţenilor în caz de dezastre şi război, în special în cazul contaminării radioactive şi chimice rezultate din accidentele nucleare şi chimice, se pot utiliza pentru o perioadă mijloacele de protecţie colectivă. Dintre acestea menţionăm: - adăposturi de protecţie civilă special construite; -adăposturi simple de protecţie civilă; -spaţii naturale de adăpostire. a)Adăposturi de protecţie civilă special construite. În timp de pace se proiectează şi se execută în subsolurile noilor construcţii adăposturi de protecţie civilă în unele localităţi sau agenţi economici, conform actelor normative în vigoare. Adăposturile de protecţie civilă se execută, de regulă, în subsolul: -construcţiilor industriale şi anexele acestora; -construcţiilor social-culturale, administrative, şcolilor de toategradele, spitalelor, complexelor, etc. -clădirilor de locuit; -construcţiilor special destinateunităţilor, instituţiilor şi formaţiunilor militare. Capacitatea adăposturilor de protecţie civilă care se executăîn subsolul noilor construcţii este în principiu de 100-300 persoane, având în vedere că pentru două persoane este necesar un spaţiu de un metru pătrat de suprafaţă de adăpostire. În cazul construcţiilor subterane ca: metrou, garaje, pasaje, depozite, etc., se admit capacităţi de adăpostire mai mari. Adăposturile de protecţie civilă se amplasează în imediata apropiere a locurilor de muncăşi locuinţelor, la o distanţă care să nu depăşească 300m. şi sunt în general complet îngropate în pământ, cu nivelul inferior alplanşeului la nivelul terenului. b)Adăposturi simple; Ca adăposturi simple pot fi folosite de către populaţie pentru protecţia împotriva atacurilor din aer, subsolurile construcţiilor existente, tranşeele sau bordeiele care se construiesc la ordin. Construcţiile existente care se pot amenaja ca adăposturi simple sunt: Subsolurile clădirilor de locuit, social-culturale, administrative, industriale şi comerciale, tunelurile tehnologice vizitabile, galeriile de orice tip, alte construcţii subterane ca:garaje, pasaje, depozite, etc.

5. 5 Adăposturile simple asigură protecţia personalului împotriva schijelor, suflului, dărâmăturilor şi radiaţiilor penetrante. Protecţia împotriva armei chimice, prafului radio-activ şi a agenţilor patogeni se realizează cu ajutorul mijloacelor individuale de protecţie. Depistarea şi amenajarea subsolurilor se realizează de către comisiile de protecţie civilă. Amenajarea subsolurilor ca adăposturi simple de protecţie civilă se execută la ordin, pe baza documentelor întocmite din timp de pace de către organele de specialitate de protecţie civilă. În categoria adăposturilor simple intră şi tipul de adăposturi realizate prin tranşee sau bordeie. Aceste adăposturi se execută, la ordin, pe terenuri virane, în parcuri, curţi, spaţii verzi, etc., respectându-se prevederile stabilite prin actele normative elaboratede statele majore de protecţie civilă. c)Spaţii naturale de adăpostire: Pentru protecţia prin adăpostire a populaţiei şi bunurilor materiale se mai pot folosi şi spaţiile naturale de adăpostire ca: grotele, peşterile, salinele, tunelurile părăsite, minele, etc. De regulă, în spaţiile naturale de adăpostire se protejează în primul rând cetăţenii, dacă acestea se află în apropiere. De asemenea, înaceste spaţii se pot proteja bunuri materiale ca: obiecte de valoare, documentaţii tehnice, instalaţii şi utilaje unicat sau cu valoare mare, materii prime, alimente, arhive, etc. Spaţiile naturale de adăpostire, la fel ca şi adăposturile simple, se iau în evidenţă de organele de specialitate de protecţie civilă şi se întocmesc documentaţii tehnice de amenajare în raport cu destinaţia fiecăruia, pentru cetăţeni sau pentru bunuri materiale şi, la ordin, se va trece la realizarea acestora. Fondul de adăpostire şi sistemul forţelor de protecţie în situaţii de urgenţă, se întocmeşte conform machetelor al căror model este prevăzut în anexele nr. 20a) şi 20b) de la HGR nr. 1174/2011 Hotărâre pentru aprobarea Instrucţiunilor privind întocmirea şi actualizarea monografiei economico- militare a judeţului, respectiv a municipiului Bucureşti. 3. PROTECŢIA POPULAŢIEI ŞI BUNURILOR MATERIALE PRIN EVACUARE. Prin evacuare se intelege masura de protectie civila luata inainte, pe timpul sau dupa producerea unei situatii de urgenta, la declararea starii de alerta, care consta in scoaterea din zonele afectate sau potential a fi afectate, in mod organizat, a populatiei, a unor institutii publice, operatori economici, animalelor, bunurilor materiale si in dispunerea lor in zone sau localitati care asigura conditii de protectie si supravietuire. Actiunile de evacuare se planifica si se organizeaza in functie de tipul de risc, avandu-se in vedere parametrii specifici ce caracterizeaza evolutia si amploarea consecintelor acestuia. In caz de situatii de urgenta actiunea de evacuare incepe imediat dupa identificarea pericolului ori dupa producerea acestuia, acordandu-se prioritate evacuarii populatiei. In functie de situatia creata, evacuarea se executa din: a) localitatile prevazute in hotararea Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, denumit in continuare Comitet National; b) localitatile dispuse in zonele de planificare de urgenta, de accident chimic sau in aval de constructiile hidrotehnice, in cazul producerii unor dezastre; c) alte localitati/zone/obiective in care viata si sanatatea locuitorilor si a animalelor sau/si siguranta bunurilor materiale sunt puse in pericol in cazul unor situatii de urgenta. Executarea actiunilor de evacuare trebuie sa permita functionarea institutiilor statului, mentinerea ordinii publice si desfasurarea activitatilor sociale vitale in situatii de urgenta. Localitatile in care se executa evacuarea trebuie sa asigure legaturi de comunicatii, conditii de cazare, hranire si asistenta medicala, precum si pentru continuarea activitatii social-economice, functionarea institutiilor si operatorilor economici, desfasurarea procesului de invatamant etc. In functie de evolutia situatiei de urgenta si de gradul de asigurare cu mijloace de transport, evacuarea dintr-o zona/localitate se poate efectua in totalitate sau partial, simultan ori succesiv. In toate situatiile se va avea in vedere si posibilitatea autoevacuarii. Desfasurarea acestei activitati impune interventia organelor specializate ale autoritatilor administratiei publice pentru

6. 6 evitarea confuziei, panicii, aglomeratiei si blocajelor pe caile de comunicatii, precum si a dezordinii si actelor antisociale. Evacuarea se executa, de regula, pe teritoriul judetului respectiv, cu exceptia municipiului Bucuresti, caz in care se poate executa si pe teritoriul altor judete. Localitatile/zonele din/in care se executa evacuarea in situatii de urgenta se stabilesc de comitetele pentru situatii de urgenta judetene si locale, cu avizul sefului inspectoratului pentru situatii de urgenta judetean. Localitatile/zonele limitrofe municipiului Bucuresti in care se face evacuarea se stabilesc de Comitetul National, la propunerea Comitetului pentru Situatii de Urgenta al Municipiului Bucuresti Organizarea, conducerea si asigurarea actiunilor de evacuare se stabilesc prin planurile de evacuare. Organizarea evacuarii se realizeaza de: - autoritatile administratiei publice locale, pe baza planurilor de evacuare proprii, intocmite de personalul cu atributii in domeniu, avizate de vicepresedintele comitetului pentru situatii de urgenta si de seful inspectoratului pentru situatii de urgenta judetean si aprobate de presedintele comitetului; - inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene, pentru evacuarea populatiei si a unor bunuri materiale, pe baza planurilor de evacuare proprii, avizate de vicepresedintele comitetului pentru situatii de urgenta si aprobate de presedintele comitetului; - operatorii economici, pe baza planurilor de evacuare proprii, avizate de seful inspectoratului pentru situatii de urgenta judetean/al municipiului Bucuresti si aprobate de presedintele comitetului pentru situatii de urgenta local. Populatia si bunurile materiale care se evacueaza, gradul de urgenta si ordinea in care se executa evacuarea, fortele si mijloacele destinate si sprijinul logistic al evacuarii in cazul situatiilor de urgenta se stabilesc pentru fiecare situatie de personalul cu atributii in domeniu din cadrul autoritatilor administratiei publice locale, se avizeaza de inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene/al municipiului Bucuresti si de vicepresedintele comitetului pentru situatii de urgenta si se aproba de presedintele comitetului. In situatiile de trecere de la starea de normalitate la starea de alerta sau urgenta, succesiunea activitatilor si conducerea actiunilor de evacuare la nivel national se realizeaza de Comitetul National. In teritoriu, conducerea nemijlocita a actiunilor de evacuare se exercita de catre comitetele pentru situatii de urgenta judetene/locale/al municipiului Bucuresti, corespunzator tipului de situatie de urgenta produsa. Comitetele pentru situatii de urgenta judetene, locale si al municipiului Bucuresti au, in principal, urmatoarele atributii: a) coordonarea pregatirii populatiei pe localitati, cartiere, institutii publice si operatori economici, in vederea organizarii si desfasurarii actiunilor de evacuare si primire/repartitie; b) organizarea si asigurarea functionarii sistemului informational-decizional pe plan local; c) stabilirea necesarului de capacitati de comunicatii, pe tipuri de retele telefonice fixe, mobile, radio etc., la nivelul judetelor si al municipiului Bucuresti; d) elaborarea planurilor de evacuare si primire proprii si avizarea celor intocmite de structurile subordonate; e) coordonarea aplicarii unitare si in mod organizat a masurilor de evacuare in plan teritorial; f) coordonarea activitatii de constituire a rezervelor de stricta necesitate destinate persoanelor evacuate/sinistrate; g) indeplinirea sarcinilor curente stabilite in functie de situatia concreta; h) organizarea unui punct de informare privind persoanele evacuate/sinistrate. Executarea actiunilor de evacuare Trecerea la executarea evacuarii se face la ordin. Ordinul de evacuare in cazul situatiilor de urgenta se emite de presedintele Comitetului National. In temeiul ordinului de evacuare comitetele pentru situatii de urgenta ministeriale si judetene emit ordine de evacuare si primire/repartitie la propunerea centrelor operative sau operationale pentru situatii de urgenta. Comitetele pentru situatii de urgenta locale, institutiile si operatorii economici emit decizii de evacuare si primire/repartitie catre structurile subordonate, respectiv celule.

7. 7 In functie de situatie, ordinul/dispozitia de evacuare si primire/repartitie se poate transmite prin telefon/fax, prin mijloace radio, prin corespondenta speciala sau prin curieri. De asemenea si in situatiile stabilite de Comitetul National ordinul/dispozitia de evacuare poate fi transmis/transmisa si prin intermediul posturilor de radio si de televiziune. La primirea ordinului/dispozitiei de evacuare se verifica autenticitatea si dupa confirmare se analizeaza situatia generala si cea din zona de responsabilitate, se stabilesc masurile de prima urgenta si se transmit dispozitii preliminare, trecandu-se de indata la elaborarea dispozitiei de evacuare. Pentru executarea actiunilor de evacuare se realizeaza dispozitivul de evacuare, care cuprinde: a) centre de conducere si coordonare a evacuarii; b) posturi de observare si posturi de instiintare si alarmare; c) puncte de adunare a populatiei si de depozitare a bunurilor care se evacueaza; d) puncte de imbarcare si puncte de debarcare; e) puncte de primire/repartitie a populatiei si a bunurilor evacuate. Centrul de conducere si coordonare a evacuarii isi desfasoara activitatea intr-un loc special amenajat din care comitetul conduce in mod unitar actiunile de evacuare. Punctele de adunare, imbarcare, debarcare si primire-repartitie, se stabilesc din timp de normalitate de catre comitetele pentru situatii de urgenta, la propunerea inspectoratelor pentru situatii de urgenta. Punctele de adunare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a) sa fie situate in apropierea cailor de acces spre localitatile/zonele in care se executa evacuarea; b) sa poata fi identificate si recunoscute cu usurinta; c) sa asigure posibilitati pentru protectia populatiei si a bunurilor in situatii de urgenta; d) sa asigure conditii de desfasurare a activitatilor specifice. Stabilirea si pregatirea punctelor de imbarcare a evacuatilor din zonele afectate se realizeaza in termen de doua ore de la primirea ordinului/deciziei de evacuare. In functie de amploarea actiunilor de evacuare si de conditiile specifice, punctele de adunare se incadreaza cu personal in numar variabil, de regula, in urmatoarea structura: a) seful punctului de adunare; b) inlocuitorul sefului punctului de adunare; c) grupa pentru constituirea esaloanelor/indicativelor de evacuare, evidenta populatiei si a bunurilor care se evacueaza; d) personal pentru indrumarea si fluidizarea circulatiei; e) grupa medicala; f) personal pentru ordine si siguranta publica; g) grupa logistica. Punctele de imbarcare/debarcare se organizeaza in gari C.F.R., autogari, gari fluviale/maritime si aerogari, precum si in triaje C.F.R., pe linii ferate uzinale sau portuare. Cand situatia permite, acestea se organizeaza in cadrul sau in apropierea punctelor de adunare si primire/repartitie. In cazul evacuarii populatiei sau a bunurilor materiale cu mijloace de transport feroviare, aeriene sau navale, punctele de imbarcare/debarcare se centralizeaza de inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene/al municipiului Bucuresti, care intocmesc si Planul de transport prevazut in anexa nr. 6. Punctele de primire/repartitie se organizeaza in zonele/localitatile de afluire a populatiei evacuate, pentru luarea in evidenta si repartizarea pe spatii de cazare. Acestea se organizeaza pe localitati/cartiere si in localuri publice. Comitetele pentru situatii de urgenta raporteaza ierarhic despre inceperea si executarea actiunilor de evacuare. Masurile de asigurare a actiunilor de evacuare se stabilesc din timp de normalitate, se inscriu in planurile de evacuare si se actualizeaza ori de cate ori apar modificari, precum si la primirea ordinului/dispozitiei de evacuare. Masurile de asigurare vizeaza, cu prioritate, urmatoarele domenii: a) cercetarea; b) ordinea si siguranta; c) asigurarea psihologica. Logistica actiunilor de evacuare

8. 8 Logistica actiunilor de evacuare reprezinta ansamblul de masuri realizate in scopul asigurarii conditiilor materiale si umane necesare pregatirii si executarii actiunilor de evacuare. Logistica actiunilor de evacuare cuprinde asigurarea fondurilor, mijloacelor de transport, bunurilor de consum si serviciilor necesare in cantitatile si in locurile prevazute in planurile de evacuare. (3) Principalele elemente ale logisticii actiunilor de evacuare sunt: a) aprovizionarea cu produse alimentare, farmaceutice si industriale de stricta necesitate; b) asigurarea mijloacelor de transport si efectuarea transporturilor; c) asigurarea medicala si sanitar-veterinara; d) cazarea evacuatilor, depozitarea bunurilor si adapostirea animalelor; e) asigurarea financiara. Planificarea, gestionarea si coordonarea resurselor umane, materiale, financiare sau de alta natura a actiunilor de evacuare in situatii de urgenta se realizeaza de comitetele pentru situatii de urgenta ministeriale, judetene si locale, pe baza planurilor intocmite pe timp de normalitate. Logistica evacuarii in situatii de urgenta se asigura de: a) structurile administratiei publice centrale si alte institutii, pentru personalul propriu; b) consiliile judetene si locale, pentru populatie si angajatii proprii; c) operatorii economici, pentru personalul incadrat. Logistica evacuarii se asigura, la cererea autoritatilor administratiei publice centrale si locale, de firme de stat sau private, pe baza de conventii de prestari de servicii incheiate din timp si anexate la planurile de evacuare in situatii de urgenta. Sursele de aprovizionare sunt: economia nationala, rezervele de stat, rezervele de mobilizare si ajutoarele umanitare. Aprovizionarea cu produse alimentare si industriale de stricta necesitate se realizeaza de catre comitetele pentru situatii de urgenta judetene/locale, in sistem rationalizat, astfel: a) in primele 72 de ore de la evacuare sau la instituirea starii de alerta, prin reteaua comerciala locala; b) ulterior primelor 72 de ore, pana la incetarea evacuarii sau a situatiei de urgenta, de la Administratia Nationala a Rezervelor de Stat; c) articole de igiena personala, textile, incaltaminte si alte produse industriale, in functie de sezon. Autovehiculele, carburantii si bunurile materiale necesare actiunilor de evacuare se asigura de catre comitetele si celulele pentru situatii de urgenta. Mijloacele de transport repartizate pentru evacuare vor avea plinul cu carburanti asigurat de societatile comerciale cu care s-au incheiat contracte sau conventii de prestari de servicii. Asigurarea medicala si sanitar-veterinara cuprinde totalitatea masurilor si actiunilor care se intreprind in scopul pastrarii sanatatii populatiei si animalelor care se evacueaza, prevenirii aparitiei bolilor si epidemiilor/ epizootiilor, acordarii ajutorului medical de urgenta si asistentei medicale/veterinare in caz de imbolnavire sau de accident. Asistenta medicala pe timpul evacuarii, precum si in localitatile de dispunere se asigura de Ministerul Sanatatii, prin unitatile sanitare teritoriale, de Societatea Nationala de Cruce Rosie din Romania si de alte servicii de specialitate, in limitele competentelor conferite de lege, pe baza planurilor de cooperare elaborate in acest scop de catre inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene/al municipiului Bucuresti si transmise in extras acestora. In plan teritorial masurile, fortele si mijloacele de asigurare medicala si sanitar-veterinara se stabilesc de fiecare comitet pentru situatii de urgenta si se asigura de directiile de sanatate publica, directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, serviciile de ambulanta si medicina de urgenta, precum si de filialele Societatii Nationale de Cruce Rosie din Romania si de inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene/al municipiului Bucuresti, pe baza planurilor de cooperare elaborate in acest scop. Fondurile financiare pentru pregatirea si desfasurarea actiunilor de evacuare la nivel national, judetean, al municipiului Bucuresti, al oraselor si comunelor se asigura, dupa caz, din bugetul de stat si bugetele locale, precum si din alte fonduri legal constituite din timp de normalitate. La intocmirea

9. 9 fondurilor necesare pentru anul urmator, ministerele si celelalte autoritati ale administratiei publice vor include si necesarul de fonduri banesti pentru pregatirea si desfasurarea actiunilor de evacuare. Fondurile financiare necesare pentru pregatirea si desfasurarea actiunilor de evacuare la institutii publice si operatori economici se asigura din bugetele proprii si din alte fonduri legal constituite. La dispozitia Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta si a unitatilor subordonate, la declararea starii de alerta Comitetele pentru situatii de urgenta judetene si locale vor lua masuri de asigurare a materialelor necesare desfasurarii actiunilor initiale pentru interventie si evacuare in situatii de urgenta, precum si de identificare/evidenta a unor astfel de mijloace pe plan judetean/local. Documentele pentru evacuare se intocmesc si se actualizeaza periodic, prin grija comitetelor pentru situatii de urgenta, centrelor operative cu activitate temporara, secretariatelor tehnice, respectiv a celulelor, si constituie punct aparte in bilanturile anuale ale acestora. 4. PROTECŢIA C.B.R.N. Protectia nucleara, radiologica, chimica si biologica a populatiei se realizeaza prin mijloace de protectie individuala, colectiva sau prin alte masuri tehnice si organizatorice specifice, cu prioritate in zonele de risc. Institutiile publice si agentii economici care produc, transporta, depoziteaza sau manipuleaza substante periculoase in cantitati care pot pune in pericol viata si sanatatea cetatenilor organizeaza si executa controlul contaminarii radioactive, chimice si biologice a materiilor prime si produselor finite si realizeaza masurile de decontaminare a personalului propriu, terenului, cladirilor si utilajelor. Decontaminarea se realizeaza prin operatiuni si tehnici speciale efectuate de catre serviciile de urgenta, unele unitati militare si agenti economici, potrivit normelor tehnice elaborate de ministerele de profil si avizate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta. Depoluarea consta in luarea unor masuri specifice pentru identificarea si eliminarea surselor poluante, limitarea, indepartarea sau neutralizarea agentilor poluatori ai apei, aerului si terenului. Masurile de depoluare sunt insotite, dupa caz, de evacuarea persoanelor si a animalelor din mediul poluat sau de interzicerea utilizarii apei, a alimentelor si a furajelor contaminate. Se interzice comercializarea sau utilizarea pentru consum a bunurilor contaminate. Agentii economici si institutiile publice au obligatia sa avertizeze imediat populatia asupra riscurilor de poluare si contaminare a zonelor limitrofe unitatilor respective si sa intervina cu fortele si mijloacele de care dispun pentru protectia populatiei si inlaturarea efectelor poluarii. Protecţie individuală Prin protecţie individuală se înţelege ansamblul de măsuri ce trebuie desfăşurat, în cazul producerii unui accident, în vederea limitării sau înlăturării efectelor nocive asupra organismului uman, imediate sau întârziate, ale uneia sau mai multor substanţe periculoase. Prin mijloc de protecţie individuală se înţelege echipamentul care contribuie la apărarea organismului uman împotriva substanţelor periculoase. Mijloacele de protecţie individuală sunt destinate protejării căilor respiratorii, ochilor şi pielii împotriva acţiunii substanţelor periculoase. Potrivit rolului pe care îl au în asigurarea protecţiei organismului uman, mijloacele de protecţie individuală se clasifică astfel: a) mijloace de protecţie a căilor respiratorii şi a ochilor, respectiv: 1) filtrante: masca contra particulelor şi aerosolilor; 2) filtrant-sorbante: semimasca şi masca contra gazelor cu cartuş filtro-sorbant; 3) izolante: aparate sau măşti izolante şi aparate de respirat cu aer comprimat; b) mijloace de protecţie a pielii: completuri de protecţie. Măştile filtrante şi filtrant-sorbante apără faţa şi căile respiratorii împotriva acţiunii vătămătoare a substanţelor toxice, depunerii prafului radioactiv şi agenţilor microbieni. Mijloacele izolante sunt mijloacele de protecţie individuală a căilor respiratorii, care, spre deosebire de măştile filtrante şi filtrant-sorbante, izolează complet căile respiratorii de mediul înconjurător.

10. 10 Completurile de protecţie sunt echipamente confecţionate din materiale care să asigure protecţia pe timpul acţiunii sau staţionării într-o zonă contaminată. La stabilirea tipurilor de mijloace de protecţie individuală şi a modalităţii de asigurare a cetăţenilor cu acestea se au în vedere următoarele criterii: - clasificarea din punct de vedere al protecţiei civile a unităţilor administrativ-teritoriale, localităţilor, instituţiilor publice, operatorilor economici şi obiectivelor, în funcţie de riscurile specifice, cuprinsă în Catalogul naţional de clasificare a acestora; - modul de dispunere a cetăţenilor faţă de instituţii publice, operatori economici şi/sau obiective care produc, transportă, depozitează sau manipulează substanţe periculoase în cantităţi care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor, denumite în continuare obiective sursă de risc; - categoriile de cetăţeni care pot fi afectate de substanţele periculoase - compatibilitatea şi eficienţa mijloacelor de protecţie individuală în raport cu substanţele periculoase; - raportul cost/eficienţă. Asigurarea cu mijloace de protecţie individuală a cetăţenilor se va face în conformitate cu tipul de risc specific fiecărui obiectiv: nuclear, radiologic, chimic sau biologic. Obligaţia asigurării cu mijloace de protecţie individuală a cetăţenilor care se află în zonele de planificare la urgenţă revine fiecărui obiectiv sursă de risc. Cetăţenii care se află în afara zonei de planificare la urgenţă au obligaţia să-şi asigure, prin grijă proprie, mijloacele de protecţie individuală. Fondurile financiare necesare pentru achiziţionarea mijloacelor de protecţie se asigură după cum urmează: a) de către proprietarul sau administratorul obiectivului sursă de risc, pentru categoriile de cetăţeni prevăzute în anexa nr. 2, pentru zona de planificare la urgenţă, precum şi pentru salariaţii proprii; b) de către instituţiile sau organizaţiile din care fac parte, pentru forţele care participă la intervenţie; c) de către autorităţile administraţiei publice locale, pentru personalul propriu care coordonează intervenţia sau participă la misiuni de intervenţie. Instituţiile cu responsabilităţi în asigurarea cu mijloace de protecţie individuală sunt obligate să-şi prevadă anual în bugetele proprii fondurile necesare achiziţionării de mijloace de protecţie individuală şi pentru menţinerea în stare de operativitate a acestora. Răspunderea privind verificarea modului de asigurare cu mijloace de protecţie individuală a cetăţenilor revine Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, respectiv structurilor de specialitate ale inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă. Proprietarii sau, după caz, administratorii obiectivelor sursă de risc vor organiza şi asigura distribuirea mijloacelor de protecţie individuală pentru populaţia care locuieşte în zona de planificare la urgenţă, Protecţia nucleară, radiologică, chimică şi biologică a cetăţenilor se poate realiza şi prin mijloace de protecţie colectivă sau prin alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice, cu prioritate în zonele de risc. Utilizarea în cadrul măsurilor de protecţie generale numai a protecţiei prin mijloace de protecţie individuală, respectiv prin mijloace de protecţie individuală combinat cu cele de protecţie colectivă sau numai prin protecţie colectivă se va realiza pe baza criteriului cost/eficienţă. Protecţia colectivă Protecţia colectivă se realizează prin adăpostirea populaţiei în adăposturile prezentate la punctul 2 al temei. 5. ASANAREA TERITORIULUI DE MUNIŢIA RĂMASĂ NEEXPLODATĂ Asanarea terenului si neutralizarea munitiei ramase neexplodate din timpul conflictelor armate se executa de catre subunitati specializate si specialisti pirotehnicieni din Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta sau din serviciile de urgenta profesioniste, dupa caz, potrivit instructiunilor si normelor tehnice..

11. 11 Munitiile se distrug in poligoane ale Ministerului Administratiei si Internelor si Ministerului Apararii Nationale sau pe terenuri puse la dispozitie de autoritatile administratiei publice locale in a caror raza administrativ-teritoriala se executa lucrarile de asanare. Terenurile stabilite pentru distrugerea munitiei se amenajeaza potrivit instructiunilor si normelor tehnice specifice. Autoritatile administratiei publice locale sau, dupa caz, institutiile publice si agentii economici asigura subunitatii de interventie care executa asanarea pirotehnica accesul in teren si, gratuit, mana de lucru auxiliara, mijloace de transport cu soferi si carburantul aferent, materialele, asistenta sanitara, precum si cazarea si hranirea efectivelor necesare acestor lucrari. Paza munitiilor si a terenurilor in curs de asanare, precum si insotirea transporturilor de munitii se executa de personal autorizat. Persoanele fizice si juridice care iau cunostinta de existenta munitiilor au obligatia sa anunte de indata centrul operational din cadrul serviciului de urgenta profesionist, dispeceratul integrat de urgenta, politia sau primarul, dupa caz. Se interzice persoanelor fizice neautorizate sa ridice, sa manipuleze ori sa utilizeze munitia neexplodata. Materialele explozive si mijloacele de aprindere necesare pentru distrugerea munitiei ramase neexplodate se pun la dispozitie specialistilor pirotehnicieni, la cererea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, prin comandamentele judetene de jandarmi. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice Centrale şi locale: a) planifică prin bugetul propriu, resursele financiare necesare pentru desfă-urarea activităţilor de asanare şi pentru contractele de asistenţă sanitară pe timpul desfăşurării acestor activităţi ; b) stabileşte zonele de risc la descoperirea şi distrugerea muniţiilor descoperite neexplodate; c) stabileşte împreună cu specialistul pirotehnician terenul pe care se vor executa distrugeri de muniţii, zilele când se execută distrugeri şi măsurile de protecţie a populaţiei civile; d) stabileşte, împreună cu specialiştii Inspectoratului General ( Judeţean ) pentru Situaţii de Urgenţă măsuri pentru prevenirea şi informarea populaţiei civile despre pericolul pe care îl prezintă muniţia descoperită neexplodată şi pentru prevenirea riscurilor de colectare a muniţiilor neexplodate de către agenţii economici specializaţi. Bibliografie 1. Legea nr.481/08.11 2004, privind protecţia civilă; 2. Ordonanţa de Urgenţă nr.21/2004, privind Sistemul Naţional de Management pentru Situaţii de Urgenţă. 3. Hotărârea Guvernului României nr.1490/2004, privind organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional pentru Situaţii de urgenţă; 4. Hotărârea Guvernului României nr.1491/2004, pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. 5. Hotărârea Guvernului României nr.1492/2004, privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste; 6. Col. dr. Ştefan Geantă, Protecţia civilă-dimensiune a securităţii Naţionale, ed.Telegrafia, Bucureşti 2004; 7. Col. dr. Florea Dan, Managementul Sistemului de Protecţie Civilă pentru prevenirea şi înlăturarea efectelor dezastrelor, pe timp de pace, criză sau război, ed. Spirit Românesc, Craiova 2003; 8. Dr. Nicolae Ştainer, Ing. Radu Andriciuc Elemente fundamentale ale managementului Crizelor şi urgenţelor civile din perspectiva protecţiei civile, Ed. Mpm Edit Consult, Bucureşti 2004; 9. Ing. Sever Emil Georgescu, Ghid practic pentru pregătirea populaţiei în vederea protecţiei antiseismice,

12. 12 10. Ministerul Industriei chimice şi petrochimice, Instrucţiuni departamentale pentru elaborarea planului de alarmare şi intervenţie în caz de pericol chimic şi de explozie, 1987; 11. Col.drd. Liviu Viorel Nemeş, Managementul Protecţiei Civile în România, ed. M.A.I. 2003; 12. Popa I. şi Epure M. Laura, Managementul Dezastrelor, Compania INEDIT S.R.L., Bucureşti 2001; 13. Manual tehnic de Apărare Civilă, Bucureşti 1983, 14. Grecu, Florina, (2004), Hazarde şi riscuri naturale, Editura Universitară, Bucureşti 15. Bernard, J. P. (2000), Les régions françaises face aux extrêmes hydrologiques. Gestion des excés de la pénurie. SEDES. pag. 5-39; 165 – 190. Resurse web 1. www.igsu.ro - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã 2. www.mai.gov.ro - Ministerul Afacerilor Interne 3. www.unisdr.org – Strategia Naţiunilor Unite privind Reducerea Dezastrelor 4. www.preveniredezastre.ro - Crucea Roşie Românã, Campania pentru prevenirea dezastrelor 5. www.meteoalarm.eu - informaţii despre fenomene meteo extreme care se produc pe continentul european; acest proiect a fost iniţiat de Institutul pentru Meteorologie şi Geodinamicã din Austria, informaţiile venind din 20 de ţãri din Europa.

Add a comment