David Livingstone

100 %
0 %
Information about David Livingstone

Published on April 14, 2008

Author: iwfd

Source: slideshare.net

Description

Viata si activitatea lui David Livingstone - pe scurt

DAVID LIVINGSTONE (1813-1873) Cel mai mare misionar şi explorator din Africa

Părinţi Niel Livingstone, al cărui strămoş a venit de pe insula Ulfa, din grupul Staffa din Marea Britanie, la început a fost croitor după aceea negustor de ceai, ducând o viaţă modestă în Blantyre.

Părinţi

Niel Livingstone, al cărui strămoş a venit de pe insula Ulfa, din grupul Staffa din Marea Britanie, la început a fost croitor după aceea negustor de ceai, ducând o viaţă modestă în Blantyre.

Iute la mânie dar totuşi amabil şi îngăduitor, profund, cu convingeri nobile; cititor avid de cărţi bune, membru al bisericii Congregaţionale; laudă şi închinare la el în familie atât dimineaţa cât şi seara, prezent la biserică în mod regulat şi respecta Sabatul, au fost trăsături definitorii ale vieţii şi casei lui. Soţia lui, Agnes Hunter, cu care s-a căsătorit în 1810, a împărtăşit idealurile soţului ei. Au avut cinci fii şi două fiice, dintre care doi fii au murit când erau încă copii.

Iute la mânie dar totuşi amabil şi îngăduitor, profund, cu convingeri nobile; cititor avid de cărţi bune, membru al bisericii Congregaţionale; laudă şi închinare la el în familie atât dimineaţa cât şi seara, prezent la biserică în mod regulat şi respecta Sabatul, au fost trăsături definitorii ale vieţii şi casei lui. Soţia lui, Agnes Hunter, cu care s-a căsătorit în 1810, a împărtăşit idealurile soţului ei. Au avut cinci fii şi două fiice, dintre care doi fii au murit când erau încă copii.

Viaţa timpurie David, al doilea fiu, s-a născut în 19 martie 1813. Încă de mic iubea foarte mult natura şi printr-o ambiţie uimitoare, ambiţie ce întotdeauna l-a caracterizat, a câştigat premii şi i-a depăşit pe colegii lui în multe feluri. La 10 ani îşi câştiga deja existenţa la morile de bumbac iar serile era la seral.

Viaţa timpurie

David, al doilea fiu, s-a născut în 19 martie 1813. Încă de mic iubea foarte mult natura şi printr-o ambiţie uimitoare, ambiţie ce întotdeauna l-a caracterizat, a câştigat premii şi i-a depăşit pe colegii lui în multe feluri. La 10 ani îşi câştiga deja existenţa la morile de bumbac iar serile era la seral.

Citind „Filosofia statului viitor” de Dick l-a mărturisit pe Hristos; viaţa lui Henry Martyn, primul misionar modern care a mers printre musulmani, şi Charles Gutslaff, misionar medical în China, i-au fixat scopul în viaţă. „Dorinţa mea este să arăt credinţă pentru cauza Lui, a Celui care a murit pentru mine, dedicându-mi Lui întreaga-mi viaţă.”

Citind „Filosofia statului viitor” de Dick l-a mărturisit pe Hristos; viaţa lui Henry Martyn, primul misionar modern care a mers printre musulmani, şi Charles Gutslaff, misionar medical în China, i-au fixat scopul în viaţă. „Dorinţa mea este să arăt credinţă pentru cauza Lui, a Celui care a murit pentru mine, dedicându-mi Lui întreaga-mi viaţă.”

Faptul că l-a întâlnit pe Robert Moffat, misionar pionier în Africa, l-a făcut pe Livingstone să îşi ofere serviciile în această zonă nevoiaşă. A fost ordinat ca misionar în 8 noiembrie 1840, în Capela Albion din Londra; după aceea o noapte a fost în vizită acasă şi atunci toată noaptea au ţinut o conferinţă despre misiuni iar spre dimineaţă David a închiat conferinţa citind Psalmul 121 şi 135 la închinarea în familie, apoi acest tânăr misionar şi explorator a pornit spre Glasgow şi se îndrepta spre Africa. Tatăl lui l-a însoţit până la Broomiclaw unde s-au despărţit; şi nu s-au mai întâlnit niciodată.

Faptul că l-a întâlnit pe Robert Moffat, misionar pionier în Africa, l-a făcut pe Livingstone să îşi ofere serviciile în această zonă nevoiaşă. A fost ordinat ca misionar în 8 noiembrie 1840, în Capela Albion din Londra; după aceea o noapte a fost în vizită acasă şi atunci toată noaptea au ţinut o conferinţă despre misiuni iar spre dimineaţă David a închiat conferinţa citind Psalmul 121 şi 135 la închinarea în familie, apoi acest tânăr misionar şi explorator a pornit spre Glasgow şi se îndrepta spre Africa. Tatăl lui l-a însoţit până la Broomiclaw unde s-au despărţit; şi nu s-au mai întâlnit niciodată.

Primele experienţe în Africa În 10 decembrie, 1840, Livingstone s-a îmbarcat pe un vapor şi a pornit spre Africa. A trecut pe lângă Cape Town şi Golful Algoa şi a ajuns în curând în interior, pe teritoriul Bechuana, unde slujea Moffat. În drum spre Africa s-a aprins de mânie când s-a gândit cât de urât se poartă europenii cu băştinaşii.

Primele experienţe în Africa

În 10 decembrie, 1840, Livingstone s-a îmbarcat pe un vapor şi a pornit spre Africa. A trecut pe lângă Cape Town şi Golful Algoa şi a ajuns în curând în interior, pe teritoriul Bechuana, unde slujea Moffat. În drum spre Africa s-a aprins de mânie când s-a gândit cât de urât se poartă europenii cu băştinaşii.

Prin faptul că vorbea liber cu ei, le vindeca bolile, şi le dezarma ostilităţile făcându-i să fie interesaţi de ceva neobişnuit, a ajuns la concluzia că o inimă nobilă şi adevărată era o cauza principală de a depăşi şi a-i direcţiona pe băştinaşi decât prin modalitatea brutală prin care erau trataţi.

Prin faptul că vorbea liber cu ei, le vindeca bolile, şi le dezarma ostilităţile făcându-i să fie interesaţi de ceva neobişnuit, a ajuns la concluzia că o inimă nobilă şi adevărată era o cauza principală de a depăşi şi a-i direcţiona pe băştinaşi decât prin modalitatea brutală prin care erau trataţi.

Marea sa dorinţă ca toţi băştinaşii să aibă ocazia să îmbrăţişeze creştinismul, şi hotărârea lui de a lucra acolo unde nici un alb nu lucrase înainte, l-au făcut să se stabilească în Mabotsa, în nordul continentului. Această zonă era plină de lei; într-o zi un leu pe care unul dintre băştinaşi îl rănise, a sărit din tufişuri, l-a atacat pe Livingstone, i-a sfâşiat pielea şi i-a rupt braţul. Nicicând după acest incident nu a mai putut ridica vreo armă cu care să tragă fără să aibă mari dureri.

Marea sa dorinţă ca toţi băştinaşii să aibă ocazia să îmbrăţişeze creştinismul, şi hotărârea lui de a lucra acolo unde nici un alb nu lucrase înainte, l-au făcut să se stabilească în Mabotsa, în nordul continentului. Această zonă era plină de lei; într-o zi un leu pe care unul dintre băştinaşi îl rănise, a sărit din tufişuri, l-a atacat pe Livingstone, i-a sfâşiat pielea şi i-a rupt braţul. Nicicând după acest incident nu a mai putut ridica vreo armă cu care să tragă fără să aibă mari dureri.

Căsătoria În 1844 s-a căsătorit cu Mary Moffat, fata cea mai mare a lui Robert şi Mary Moffat. Au avut şase copii, dintre care unul a murit în copilărie. Puţine sunt cuplurile care s-au bucurat mai mult de o viaţă trăită împreună; dar de dragul Africii au stat despărţiţi marea parte a vieţii. Însă remarcile răutăcioase i-au rănit mult.

Căsătoria

În 1844 s-a căsătorit cu Mary Moffat, fata cea mai mare a lui Robert şi Mary Moffat. Au avut şase copii, dintre care unul a murit în copilărie. Puţine sunt cuplurile care s-au bucurat mai mult de o viaţă trăită împreună; dar de dragul Africii au stat despărţiţi marea parte a vieţii. Însă remarcile răutăcioase i-au rănit mult.

Primele explorări În 1845 familia Livingstone s-a mutat în Chonuane iar apoi în Kolebeng, unde Sechele, şeful triburilor, a devenit primul convertit. Aceste mişcări au fost doar primii paşi al acestui om curajos. Fiecare scrisoare pe care o trimitea acasă o încheia cu următoarele cuvinte, „Cine va pătrunde în inima Africii?”

Primele explorări

În 1845 familia Livingstone s-a mutat în Chonuane iar apoi în Kolebeng, unde Sechele, şeful triburilor, a devenit primul convertit. Aceste mişcări au fost doar primii paşi al acestui om curajos. Fiecare scrisoare pe care o trimitea acasă o încheia cu următoarele cuvinte, „Cine va pătrunde în inima Africii?”

A început un turneu. A trecut prin deşertul Kalahari unde timp de mai multe zile nu a găsit deloc apă şi trecând peste nişte greutăţi uimitoare a descoperit lacul ’Ngami. Şeful Sevituane l-a primit cum se cuvenea dar deoarece acea parte a ţării trecea prin condiţii precare de sănătate, nu a putut stabili acolo o staţie de misiune.

A început un turneu. A trecut prin deşertul Kalahari unde timp de mai multe zile nu a găsit deloc apă şi trecând peste nişte greutăţi uimitoare a descoperit lacul ’Ngami. Şeful Sevituane l-a primit cum se cuvenea dar deoarece acea parte a ţării trecea prin condiţii precare de sănătate, nu a putut stabili acolo o staţie de misiune.

Negare de sine şi pierderi Livingstone considera că dacă s-ar deschide o cale dinspre interior înspre coastă, creştinismul, civilizaţia şi comerţul ar avea acces la aceşti oameni izolaţi. Dar transformarea acestui gând în realitate presupunea greutăţi înfricoşătoare şi multă negare de sine. Cam în această vreme a scris următoarele, „Nu pun valoare pe nimic din tot ce am ci numai pe ce are legătură cu Împărăţia lui Dumnezeu.”

Negare de sine şi pierderi

Livingstone considera că dacă s-ar deschide o cale dinspre interior înspre coastă, creştinismul, civilizaţia şi comerţul ar avea acces la aceşti oameni izolaţi. Dar transformarea acestui gând în realitate presupunea greutăţi înfricoşătoare şi multă negare de sine. Cam în această vreme a scris următoarele, „Nu pun valoare pe nimic din tot ce am ci numai pe ce are legătură cu Împărăţia lui Dumnezeu.”

Şi-a dus soţia şi copiii la Cape Town iar în 2 aprili e 1852, printre multe lacrimi, i-a văzut plecând cu vaporul; astfel pregătindu-se pentru noul scop. Dar a întâmpinat multe obstacole. Burii olandezi, care îi furaseră pe băştinaşi şi îi supuseseră la cea mai groaznică sclavie, s-au opus eforturilor lui Livingstone până acolo încât i-au distrus casa şi i-au luat toate bunurile care se aflau în ea.

Şi-a dus soţia şi copiii la Cape Town iar în 2 aprili e 1852, printre multe lacrimi, i-a văzut plecând cu vaporul; astfel pregătindu-se pentru noul scop. Dar a întâmpinat multe obstacole. Burii olandezi, care îi furaseră pe băştinaşi şi îi supuseseră la cea mai groaznică sclavie, s-au opus eforturilor lui Livingstone până acolo încât i-au distrus casa şi i-au luat toate bunurile care se aflau în ea.

Însă el nu a fost descurajat şi deşi întâlnea mereu opoziţie, a început să exploreze regiunile, le-a predicat oamenilor, i-a învăţat şi i-a vindecat – în acelaşi timp a luat notiţe şi a făcut tot felul de observaţii de natură geografică şi ştiinţifică pe care le-a trimis în Anglia – astfel căutând să împlinească voia Tatălui şi a scris următoarele gânduri, „Cât despre mine, sunt hotărât să deschid Africa ori să pier încercând.”

Însă el nu a fost descurajat şi deşi întâlnea mereu opoziţie, a început să exploreze regiunile, le-a predicat oamenilor, i-a învăţat şi i-a vindecat – în acelaşi timp a luat notiţe şi a făcut tot felul de observaţii de natură geografică şi ştiinţifică pe care le-a trimis în Anglia – astfel căutând să împlinească voia Tatălui şi a scris următoarele gânduri, „Cât despre mine, sunt hotărât să deschid Africa ori să pier încercând.”

Ororile din interior Pe la mijlocul anului 1853 Livingstone a ajuns în Linyanti, de pe Zambesi. Aici şeful Sekeletu i-a oferit tot ajutorul pe care l-a avut pentru călătoria ce a urmat, iar misionarul explorator, cu câţiva colţi de elefant, cafea, mărgele, etc, însoţit de douăzeci şi şapte de bărbaţi Barbotse şi câteva vite, a intrat în inima Africii în 11 noiembrie 1853, iar după şapte luni de greutăţi nemaiauzite, a ajuns la Sf. Paul de Loanda de pe coasta de vest.

Ororile din interior

Pe la mijlocul anului 1853 Livingstone a ajuns în Linyanti, de pe Zambesi. Aici şeful Sekeletu i-a oferit tot ajutorul pe care l-a avut pentru călătoria ce a urmat, iar misionarul explorator, cu câţiva colţi de elefant, cafea, mărgele, etc, însoţit de douăzeci şi şapte de bărbaţi Barbotse şi câteva vite, a intrat în inima Africii în 11 noiembrie 1853, iar după şapte luni de greutăţi nemaiauzite, a ajuns la Sf. Paul de Loanda de pe coasta de vest.

În timpul acestei călătorii a avut atacuri de febră intermintentă de trezeci şi unu de ori; spre sfârşit acestea erau însoţite şi de dizenterie extrem de dureroasă. Deseori a fost lipsit de mâncare şi mai ales de cea fără de care corpul nu poate rezista. Ororile poligamiei, incestul şi canibalismul erau îngrozitoare.

În timpul acestei călătorii a avut atacuri de febră intermintentă de trezeci şi unu de ori; spre sfârşit acestea erau însoţite şi de dizenterie extrem de dureroasă. Deseori a fost lipsit de mâncare şi mai ales de cea fără de care corpul nu poate rezista. Ororile poligamiei, incestul şi canibalismul erau îngrozitoare.

Cruzimile sclaviei, văzute în familii despărţite, găşti puse în lanţuri, iar trupurile celor care au pierit în urma tratamentelor imposibil de descris, fie erau pe marginea drumurilor ori scheletele lor atârnau în copaci, iar altele plutea pe apă iar noaptea se împleteau printre vâslele bărcii lui – astfel de manifestări ale sclaviei loveau mereu inima nobilului misionar.

Cruzimile sclaviei, văzute în familii despărţite, găşti puse în lanţuri, iar trupurile celor care au pierit în urma tratamentelor imposibil de descris, fie erau pe marginea drumurilor ori scheletele lor atârnau în copaci, iar altele plutea pe apă iar noaptea se împleteau printre vâslele bărcii lui – astfel de manifestări ale sclaviei loveau mereu inima nobilului misionar.

O întoarcere eroică La Sf. Paul de Loanda, întrucât nimeni nu îl aştepta să ajungă, nu a fost nici o ceremonie de vreun fel. O barcă i-a oferit posibilitatea de a trece în Anglia; însă deşi avea nevoie să se odihnească şi să se însănătoşească, a pornit din nou spre interiorul ţării cu oamenii lui, deoarece îi promisese şefului de trib Skeletu că se va reîntoarce cu oamenii lui. Când vestea că încă era în viaţă a ajuns în Anglia, mirarea şi admiraţia i-au copleşit pe oameni. Societatea Regală de Geografie i-a acordat cel mai mare onor, medalia de aur.

O întoarcere eroică

La Sf. Paul de Loanda, întrucât nimeni nu îl aştepta să ajungă, nu a fost nici o ceremonie de vreun fel. O barcă i-a oferit posibilitatea de a trece în Anglia; însă deşi avea nevoie să se odihnească şi să se însănătoşească, a pornit din nou spre interiorul ţării cu oamenii lui, deoarece îi promisese şefului de trib Skeletu că se va reîntoarce cu oamenii lui. Când vestea că încă era în viaţă a ajuns în Anglia, mirarea şi admiraţia i-au copleşit pe oameni. Societatea Regală de Geografie i-a acordat cel mai mare onor, medalia de aur.

Descoperiri noi Pe Livingstone îl aştepta o călătorie de două mii de mile când şi-a început călătoria dinspre vest înspre est în 24 septembrie 1854. Urma să întâlnească multe triburi ostile cu care trebuia discutat cu grijă; a avut de-a face din nou cu multe pericole. După ce a ajuns la Linyanti în 11 septembrie 1855, a luat-o pe lângă fluviul Zambesi şi a descoperit vestitele şi frumoasele cascade Victoria şi două ridicări longitudinale unde europenii puteau trăi departe de febră şi insecte.

Descoperiri noi

Pe Livingstone îl aştepta o călătorie de două mii de mile când şi-a început călătoria dinspre vest înspre est în 24 septembrie 1854. Urma să întâlnească multe triburi ostile cu care trebuia discutat cu grijă; a avut de-a face din nou cu multe pericole. După ce a ajuns la Linyanti în 11 septembrie 1855, a luat-o pe lângă fluviul Zambesi şi a descoperit vestitele şi frumoasele cascade Victoria şi două ridicări longitudinale unde europenii puteau trăi departe de febră şi insecte.

Harta lui şi observaţiile pe care le-a făcut au fost foarte valoroase pentru Societatea Regală de Geografie. În 20 mai 1856 a ajuns la Quilimane de pe coasta de est astfel parcurgând teritoriu care nu mai fusese niciodată traversat de un alb.

Harta lui şi observaţiile pe care le-a făcut au fost foarte valoroase pentru Societatea Regală de Geografie. În 20 mai 1856 a ajuns la Quilimane de pe coasta de est astfel parcurgând teritoriu care nu mai fusese niciodată traversat de un alb.

Prima vizită făcută acasă După o absenţă de şaisprezece ani Livingstone a făcut prima vizită în Anglia în 9 decembrie 1856. Lumea nu l-ar fi privit cu atâta interes sau cu atâtea onoruri nici dacă ar fi înviat dintre morţi. Doamna Livingstone, care auzise criticile răutăcioase legate de lunga lor despărţire şi de faptul că soţul ei explora în loc să îşi facă lucrarea de misionar, în timp ce ea  rămăsese singură atâtea luni, a stat alături de el în timpul acestui moment de onoruri.

Prima vizită făcută acasă

După o absenţă de şaisprezece ani Livingstone a făcut prima vizită în Anglia în 9 decembrie 1856. Lumea nu l-ar fi privit cu atâta interes sau cu atâtea onoruri nici dacă ar fi înviat dintre morţi. Doamna Livingstone, care auzise criticile răutăcioase legate de lunga lor despărţire şi de faptul că soţul ei explora în loc să îşi facă lucrarea de misionar, în timp ce ea  rămăsese singură atâtea luni, a stat alături de el în timpul acestui moment de onoruri.

Rezultate în Anglia Cât a stat acasă, Livingstone a scris prima lui carte, „Călătorii misionare”, ce a avut un succes imens şi de asemenea a trezit interesul oamenilor pentru Africa. Cu ocazia acestei călătorii în Anglia s-a întâmplat ceva care a atras atenţia tuturor celor interesaţi. Societatea londoneză de misiune care l-a trimis în Africa a considerat că nu era bine ca el să se dedice explorării ţării în loc să îşi facă lucrarea de misionar.

Rezultate în Anglia

Cât a stat acasă, Livingstone a scris prima lui carte, „Călătorii misionare”, ce a avut un succes imens şi de asemenea a trezit interesul oamenilor pentru Africa. Cu ocazia acestei călătorii în Anglia s-a întâmplat ceva care a atras atenţia tuturor celor interesaţi. Societatea londoneză de misiune care l-a trimis în Africa a considerat că nu era bine ca el să se dedice explorării ţării în loc să îşi facă lucrarea de misionar.

Livingstone avea ferma convingere că „sfârşitul explorării este începutul lucrării.” În final, pentru că mulţi au considerat lucrarea lui ca nefiind cea a unui misionar, s-a retras din Comitetul Societăţii londoneze de misiune şi s-a alăturat Societăţii Regale de Geografie şi a plecat ca trimis al Reginei. 

Livingstone avea ferma convingere că „sfârşitul explorării este începutul lucrării.” În final, pentru că mulţi au considerat lucrarea lui ca nefiind cea a unui misionar, s-a retras din Comitetul Societăţii londoneze de misiune şi s-a alăturat Societăţii Regale de Geografie şi a plecat ca trimis al Reginei. 

Explorări continue În 10 martie 1858, doctorul şi doamna Livingstone împreună cu fiul lor Oswell, au părăsit Anglia cu vaporul. La Cape Town doamna Livingstone s-a îmbolnăvit atât de tare că a trebuit să rămână în urmă şi s-a alăturat soţului ei doar ani mai târziu. A explorat gura de scurgere a fluviului Zambesi, a făcut trei călătorii pe fluviul Shire şi în cele din urmă a descoperit lacul Nyassa.

Explorări continue

În 10 martie 1858, doctorul şi doamna Livingstone împreună cu fiul lor Oswell, au părăsit Anglia cu vaporul. La Cape Town doamna Livingstone s-a îmbolnăvit atât de tare că a trebuit să rămână în urmă şi s-a alăturat soţului ei doar ani mai târziu. A explorat gura de scurgere a fluviului Zambesi, a făcut trei călătorii pe fluviul Shire şi în cele din urmă a descoperit lacul Nyassa.

În 1860 l-a vizitat pe vechiul lui prieten Sekeletu; în 1861 a explorat fluviul Rovuma şi a fost prezent la stabilirea Misiunii Universities. De-a lungul acestor ani el a stabilit zone pentru misiuni, a propovăduit Evanghelia, i-a vindecat pe bolnavi, şi a scris articole religioase şi ştiinţifice pentru reviste engleze. Prezentarea atrocităţilor comerţului de sclavi a răscolit lumea întreagă.

În 1860 l-a vizitat pe vechiul lui prieten Sekeletu; în 1861 a explorat fluviul Rovuma şi a fost prezent la stabilirea Misiunii Universities. De-a lungul acestor ani el a stabilit zone pentru misiuni, a propovăduit Evanghelia, i-a vindecat pe bolnavi, şi a scris articole religioase şi ştiinţifice pentru reviste engleze. Prezentarea atrocităţilor comerţului de sclavi a răscolit lumea întreagă.

Doamna Livingstone moare … După ce a stat un la Cape, doamna Livingstone s-a întors în Anglia şi şi-a trimis copiii la şcoală. În 1862 a plecat în Africa să fie cu soţul ei, însă a stat cu el abia trei luni când, de pe malurile fluviului Shire, a mers să fie cu Domnul.

Doamna Livingstone moare …

După ce a stat un la Cape, doamna Livingstone s-a întors în Anglia şi şi-a trimis copiii la şcoală. În 1862 a plecat în Africa să fie cu soţul ei, însă a stat cu el abia trei luni când, de pe malurile fluviului Shire, a mers să fie cu Domnul.

În anul următor, în timp ce explora lacul Nyassa, guvernul englez i-a cerut să se întoarcă acasă. S-a întors cu scopul de a spune adevărul despre comerţul de sclavi şi ca să obţină sprijinul necesar pentru a deschide o misiune la nord de teritoriul portughez.

În anul următor, în timp ce explora lacul Nyassa, guvernul englez i-a cerut să se întoarcă acasă. S-a întors cu scopul de a spune adevărul despre comerţul de sclavi şi ca să obţină sprijinul necesar pentru a deschide o misiune la nord de teritoriul portughez.

Noua sa carte, „Zambesi şi tributarii”, care în prima seară când a apărut pe piaţă a vândut 4.800 de exemplare, a trezit un interes adânc pentru Africa şi de asemenea multă indignare împotriva portughezilor pentru că lumea aflase cum se comportau aceştia cu băştinaşii.

Noua sa carte, „Zambesi şi tributarii”, care în prima seară când a apărut pe piaţă a vândut 4.800 de exemplare, a trezit un interes adânc pentru Africa şi de asemenea multă indignare împotriva portughezilor pentru că lumea aflase cum se comportau aceştia cu băştinaşii.

Livingstone a refuzat să se întoarcă în Africa când l-a trimis Societatea Regală de Geografie doar pentru a stabili nivelul de apă pe continent, deşi i-a fost oferit orice motiv, şi să facă asta ar fi însemnat încoronarea tuturor explorărilor sale. Totuşi, să predice, să-i vindece şi să-i ajute pe africani, să nu renunţe la scopurile sale misionare, erau în continuare motivul principal al eforturilor sale.

Livingstone a refuzat să se întoarcă în Africa când l-a trimis Societatea Regală de Geografie doar pentru a stabili nivelul de apă pe continent, deşi i-a fost oferit orice motiv, şi să facă asta ar fi însemnat încoronarea tuturor explorărilor sale. Totuşi, să predice, să-i vindece şi să-i ajute pe africani, să nu renunţe la scopurile sale misionare, erau în continuare motivul principal al eforturilor sale.

Reversuri La întoarcerea în Africa prin Bombay echipamentul lui nu era atât de bun cum ar fi trebuit. Pentru un timp s-a concentrat asupra problemei nivelului de apă de pe continent dar din nou a întâlnit multe greutăţi. În această perioadă Musa şi unii dintre adepţii lui l-au părăsit şi apoi au spus că era mort. În ciuda acestor lucruri el a continuat. A suferit mult din cauza bolii şi s-a întors la Ujiji unde a văzut că toate bunurile îi fuseseră furate.

Reversuri

La întoarcerea în Africa prin Bombay echipamentul lui nu era atât de bun cum ar fi trebuit. Pentru un timp s-a concentrat asupra problemei nivelului de apă de pe continent dar din nou a întâlnit multe greutăţi. În această perioadă Musa şi unii dintre adepţii lui l-au părăsit şi apoi au spus că era mort. În ciuda acestor lucruri el a continuat. A suferit mult din cauza bolii şi s-a întors la Ujiji unde a văzut că toate bunurile îi fuseseră furate.

Greutăţi cu adevărat Ultimi doi ani, din iulie 1869 până în octombrie 1871, şi i-a petrecut călătorind din Ujiji până la fluviul Lealaba şi înapoi, şi poate au fost anii cei mai trişti din viaţa lui. A privit miile de sate despre care îi spusese Moffat, şi care l-au făcut pe el să îşi dedice viaţa lucrării în Africa. A predicat la mii şi sute de mii de băştinaşi.

Greutăţi cu adevărat

Ultimi doi ani, din iulie 1869 până în octombrie 1871, şi i-a petrecut călătorind din Ujiji până la fluviul Lealaba şi înapoi, şi poate au fost anii cei mai trişti din viaţa lui. A privit miile de sate despre care îi spusese Moffat, şi care l-au făcut pe el să îşi dedice viaţa lucrării în Africa. A predicat la mii şi sute de mii de băştinaşi.

Dar puterea l-a părăsit în 1871. Picioarele îl dureau din cauza rănilor;îi cădeau dinţii din cauza bolilor; trupul şi inima îi erau slăbite, a stat în coliba lui timp de optzci de zile, dorind să fie acasă, însă aşa ceva nu se mai putea întâmpla. Singurul ajutor şi singura consolare a fost Biblia lui, pe care a citit-o de patru ori în timpul acestei perioade şi a scris pe o foaie aceste cuvinte importante:

Dar puterea l-a părăsit în 1871. Picioarele îl dureau din cauza rănilor;îi cădeau dinţii din cauza bolilor; trupul şi inima îi erau slăbite, a stat în coliba lui timp de optzci de zile, dorind să fie acasă, însă aşa ceva nu se mai putea întâmpla. Singurul ajutor şi singura consolare a fost Biblia lui, pe care a citit-o de patru ori în timpul acestei perioade şi a scris pe o foaie aceste cuvinte importante:

„ Nici o scrisoare timp de trei ani. Tânjesc să îmi termin lucrarea şi să merg acasă, dacă e voia Domnului.” Au fost trimise ajutoare şi scrisori dar au fost interceptate de portughezi. Societatea Regală de Geografie a trimis oameni să îl caute pe Livingstone, dar nu l-au găsit.

„ Nici o scrisoare timp de trei ani. Tânjesc să îmi termin lucrarea şi să merg acasă, dacă e voia Domnului.” Au fost trimise ajutoare şi scrisori dar au fost interceptate de portughezi. Societatea Regală de Geografie a trimis oameni să îl caute pe Livingstone, dar nu l-au găsit.

Descoperitorul descoperit Exact în acel moment de mister despre unde se afla Livingstone, James Gordon Bennett, de la New York Herald, a fost trimis de Henry M. Stanley ca să localizeze exploratorul „cu orice cost.” Efortul lui Stanley a fost aproape incredibil. Într-un final după căutări forţate l-a întâlnit pe Susi, care venise să îl întâlnească pe Stanley, şi în curând l-au găsit chiar pe explorator.

Descoperitorul descoperit

Exact în acel moment de mister despre unde se afla Livingstone, James Gordon Bennett, de la New York Herald, a fost trimis de Henry M. Stanley ca să localizeze exploratorul „cu orice cost.” Efortul lui Stanley a fost aproape incredibil. Într-un final după căutări forţate l-a întâlnit pe Susi, care venise să îl întâlnească pe Stanley, şi în curând l-au găsit chiar pe explorator.

Foarte multă bucurie Aceea a fost o zi fericită pentru Livingstone. Scrisorile şi ajutoarele erau din belşug şi apreciate. A uitat de toate durerile pe care le avea şi s-a bucurat foarte mult de această dovadă de bun samaritean. În următoarele patru luni aceşti trei bărbaţi au explorat lacul Tanganyika. Stanley a devenit un mare admirator al acestui suflet nobil şi eroic.

Foarte multă bucurie

Aceea a fost o zi fericită pentru Livingstone. Scrisorile şi ajutoarele erau din belşug şi apreciate. A uitat de toate durerile pe care le avea şi s-a bucurat foarte mult de această dovadă de bun samaritean. În următoarele patru luni aceşti trei bărbaţi au explorat lacul Tanganyika. Stanley a devenit un mare admirator al acestui suflet nobil şi eroic.

"Mai departe“ Când era mai tânăr Livingstone a spus, „Oriunde, a furniza înseamnă să dai mai departe.” Aşadar a fost obligat chiar şi la bătrâneţe întrucât în loc să se întoarcă cu Stanley, aşa cum ar fi putut şi a fost îndemnat să facă, şi-a propus să meargă să găsească bazinele de apă, a angajat noi oameni şi a purces spre interiorul continentului. În 19 martie, 1872, când avea cincizeci de ani a scris, „Ziua mea de naştere! Domnul meu, Regele mele, Viaţa mea, eşti Tot ce am. Din nou îţi dedic Ţie tot ce sunt şi tot ce am.”

"Mai departe“

Când era mai tânăr Livingstone a spus, „Oriunde, a furniza înseamnă să dai mai departe.” Aşadar a fost obligat chiar şi la bătrâneţe întrucât în loc să se întoarcă cu Stanley, aşa cum ar fi putut şi a fost îndemnat să facă, şi-a propus să meargă să găsească bazinele de apă, a angajat noi oameni şi a purces spre interiorul continentului. În 19 martie, 1872, când avea cincizeci de ani a scris, „Ziua mea de naştere! Domnul meu, Regele mele, Viaţa mea, eşti Tot ce am. Din nou îţi dedic Ţie tot ce sunt şi tot ce am.”

Dar exploratorul şi misionarul cărunt, deşi avea picioarele rănite a continuat treacă fluvii înfoiate şi mlaştini înspăimântătoare, şi fiecare zi din martie a fost marcată de dizenterie şi dureri îngrozitoare. Data de 29 aprilie a fost ultima lui zi de călătorie. Ajunsese în satul Chitambo, în Ilala, situat pe lacul Bangweolo. Aici, bolnav de moarte, şi-a adus jurnalul la zi, a desenat hărţi şi a dat ordine. Cât de eroic a putut fi acest suflet, chiar şi până în ultima clipă!

Dar exploratorul şi misionarul cărunt, deşi avea picioarele rănite a continuat treacă fluvii înfoiate şi mlaştini înspăimântătoare, şi fiecare zi din martie a fost marcată de dizenterie şi dureri îngrozitoare. Data de 29 aprilie a fost ultima lui zi de călătorie. Ajunsese în satul Chitambo, în Ilala, situat pe lacul Bangweolo. Aici, bolnav de moarte, şi-a adus jurnalul la zi, a desenat hărţi şi a dat ordine. Cât de eroic a putut fi acest suflet, chiar şi până în ultima clipă!

Victorie … S-a odihnit în 30 aprilie; dar la ora patru dimineata din 1 mai, 1873, baiatul care dormea la uşa lui Livingstone s-a trezit, şi-a văzut stăpânul şi întrucât îi era teamă de moarte l-a chemat pe Susi. „La lumina lumânării l-au văzut dar nu era în pat ci era îngenuncheat lângă pat, cu capul în mâini.

Victorie …

S-a odihnit în 30 aprilie; dar la ora patru dimineata din 1 mai, 1873, baiatul care dormea la uşa lui Livingstone s-a trezit, şi-a văzut stăpânul şi întrucât îi era teamă de moarte l-a chemat pe Susi. „La lumina lumânării l-au văzut dar nu era în pat ci era îngenuncheat lângă pat, cu capul în mâini.

Însă murise în timp ce se ruga – rugăciune făcută cu acea atitudine de respect, specifică lui; încredinţându-şi duhul şi pe toţi cei dragi lui în mâna Mântuitorului; şi încredinţând Africa, mult iubita Africa, cu toate durerile ei, păcate şi nedreptăţi care i s-au făcut vreodată, în mâna Răzbunătorului celor nedreptăţiţi şi Răscumpărătorului celor pierduţi.”

Însă murise în timp ce se ruga – rugăciune făcută cu acea atitudine de respect, specifică lui; încredinţându-şi duhul şi pe toţi cei dragi lui în mâna Mântuitorului; şi încredinţând Africa, mult iubita Africa, cu toate durerile ei, păcate şi nedreptăţi care i s-au făcut vreodată, în mâna Răzbunătorului celor nedreptăţiţi şi Răscumpărătorului celor pierduţi.”

S lujitorii lui credincioşi a u luat inima din trupul neînsufleţit al liderului lor şi au înmormântat-o sub un copac lângă locul unde murise. Au uscat trupul la soare, l-au legat apoi de un stâlp şi după un marş de nouă luni au ajuns la coastă şi l-au trimis cu un vapor în Anglia. În 18 aprilie, 1874, rămăşiţele au fost îngropate la Westminster Abbey în Londra, serviciul de înmormântare fiind făcut cu cele mai mari onoruri.

S lujitorii lui credincioşi a u luat inima din trupul neînsufleţit al liderului lor şi au înmormântat-o sub un copac lângă locul unde murise. Au uscat trupul la soare, l-au legat apoi de un stâlp şi după un marş de nouă luni au ajuns la coastă şi l-au trimis cu un vapor în Anglia. În 18 aprilie, 1874, rămăşiţele au fost îngropate la Westminster Abbey în Londra, serviciul de înmormântare fiind făcut cu cele mai mari onoruri.

Unele rezultate … Vestea morţii lui Livingstone a crescut pulsul lumii şi a făcut ca mii de oameni să primească interpretarea propriilor sale eforturi, „sfârşitul explorării este începutul lucrării.” Dintr-o dată Africa a devenit ţinutul preferat pentru lucrările de misiune a fiecărei denominaţiuni.

Unele rezultate …

Vestea morţii lui Livingstone a crescut pulsul lumii şi a făcut ca mii de oameni să primească interpretarea propriilor sale eforturi, „sfârşitul explorării este începutul lucrării.” Dintr-o dată Africa a devenit ţinutul preferat pentru lucrările de misiune a fiecărei denominaţiuni.

Add a comment

Related presentations

Related pages

David Livingstone – Wikipedia

David Livingstone (* 19. März 1813 in Blantyre bei Glasgow; † 1. Mai 1873 in Chitambo am Bangweulusee) war ein schottischer Missionar und ein Afrikaforscher
Read more

David Livingstone - Wikipedia

David Livingstone; Born (1813-03-19) 19 March 1813 Blantyre, South Lanarkshire, Scotland, United Kingdom: Died: 1 May 1873 (1873-05-01) (aged 60) Chief ...
Read more

David Livingstone - NATIONAL GEOGRAPHIC

David Livingstone ist besessen von Afrika. Zunächst Missionar, dann Forschungsreisender, entdeckt der Schotte den Sambesi. Als erster Europäer durchquert ...
Read more

David Livingstone – Wikisource

Werke . Missionsreisen und Forschungen in Süd-Afrika während eines sechszehnjährigen Aufenthalts im Innern des Continents. Autorisirte, vollständige ...
Read more

Kinderzeitmaschine - Entdecker - David Livingstone: das ...

Wohl der bekannteste Afrikaforscher ist der Schotte David Livingstone. Livingstone unternahm mehr als 30 Jahre lang Reisen durch den Süden und Osten ...
Read more

David Livingstone - Explorer, Missionary - Biography.com

David Livingstone was a Scottish explorer and missionary who opposed the slave trade after witnessing its horrors firsthand in Africa. Get his story on ...
Read more

Livingstone – Wikipedia

Livingstone ist der Familienname folgender Personen: Adelaide Livingstone ... David Livingstone (1813–1873), schottischer Missionar und Afrikaforscher;
Read more

David Livingstone: Der viktorianische Missionar vom ...

1871 scheint David Livingstone wie vom Erdboden verschwunden. Seit fünf Jahren haben sie daheim in Großbritannien nichts mehr von dem Afrikaforscher ...
Read more

David Livingstone (1813–1873) · geboren.am

David Livingstone war ein britischer Entdecker und Missionar und lebte von 1813 bis 1873. Lebensdaten, Biografie und Steckbrief auf geboren.am.
Read more

Suchergebnis auf Amazon.de für: David Livingstone: Bücher

Online-Shopping mit großer Auswahl im Bücher Shop. ... Auszug Titel und Einleitung: ... unter ihnen ist der Schotte David Livingstone, ein Mann, der im ...
Read more